Asigurarile, reprezinta o modalitate de protectie financiara

“Nu știu unde duce drumul meu, dar merg mai bine când te țin de mână” – Alfred de Musset

Cam acesta poate fi asentimentul unui individ napastuit de un risc. Isi doreste ca indiferent de cursul zilei de maine sa isi tina de mana asiguratorul. De foarte mult aparitia unui risc survine cand avem alte cheltuieli apasatoare sau fie cand nu mai avem resurse sa remediem consecintele acestuia. De fapt o zicala celebra afirma:” Un necaz nu vine niciodata singur.“. In ultimele zile ne vedem amenintata munca,de o viata, investita in locuintele noastre. Am fost martorii unui cutremur teribil in Turcia si Siria, iar acum suntem martorii propriilor noastre replici ale cutremului produse in tara noastra, Romania la cativa km sau metri de noi.

De ce asigurarile?

Fiindca asigurarea reprezinta un mijloc de protecție împotriva pierderilor financiare. Este o formă de gestionare a riscurilor, utilizată în principal pentru a se asigura împotriva riscului unei pierderi contingente sau incerte. Practic, azi, platesti o polita care maine te poate proteja financiar, platind pentru remedierea prejudiciului cauzat de cauze diverse, una dintre ele putand fi CUTREMURUL. Chiar daca nu ai niciun ban la momentul cand loveste un cutremur, faptul ca ai platit o asigurare a locuintei, reprezinta lozul tau norocos, castigator. Fiindca asiguratorul isi va asuma in totalitate raspunderea pentru tine.

Ce acopera asigurarea unei locuinte:

  • Daunele provocate terților din culpa dumneavoastră (răspunderea civilă)
  • Incendiu, explozie;
  • CUTREMUR, alunecare de teren si inundatii;
  •  Fenomene atmosferice (furtună, ploaie torențială, grindină);
  •  Apă de conductă;
  •  Furt prin efracție sau tâlhărie;
  •  Avarii accidentale la centrala termică;

 .Asistență tehnică la domiciliu: acces 7 zile din 7; 24 de ore din 24 la INSTALATORI,ELECTRICIENI,GEAMGII,ETC.

Ai economisit banut cu banut, ai rambursat unei banci ani la rand rata cu rata… Nu crezi ca ai merita putina SIGURANTA si PROTECTIE???

Te indoiesti din diverse cauze, precum: asiguratorii nu platesc, mie sigur nu are cum sa mi se intample, ma descurc singur cumva, s.a.. Dar atatia ani de sacrificiu pentru a dobandi un titlu de proprietate merita irositi pentru a economisii aceea suma modica ce reprezinta prima de asigurare per an pentru o asigurare a locuintei? Merita sa iti asumi riscul si sa sfarsesti prin a ramane fara locuinta ta neprotejata?

Tu, esti cel care decide. Noi, asiguratorii, suntem doar cei carora ne pasa de tine si munca ta.Noi dorim sa te tinem strans de mana atat in zile senine si insorite,dar mai ales cu ardoare tanjim sa te tinem strans de mana cand apar zile negre cu viitor sumbru si incert.

Tu, ce decizi? Acum poti vedea ca natura este imprevizibila….

Destăinuiri de suflet

Articolul de azi este unul în cadrul căruia am presărat o doza de nostalgie și frustrare,poate chiar durere.Îl pot intitula cu succes un articol de carantină…De ce?Fiindcă se rezumă la sentimente și la ceea ce se petrece la nivel de suflet…

Sunt o persoană veselă,genul de persoană care nu își jelește necazul în public.Genul de om care scrâșnește din dinți,lăcrimează după colț,dar care zâmbește cu sufletul când cineva îl întreabă despre modul în care se simte.

Azi,însă, îmi simt sufletul făcut bucăți,fărămițat și neputincios…Îl simt astfel deoarece am tolerat.Da,toleranța, ne poate conduce la un astfel de rezultat!Poate vă întrebați,nedumeriți…Ce am tolerat?Păi,am tolerat comportamente pe care trebuia să le resping din toți rărunchii mei.Am tolerat persoane care nu au dat și nici nu vor da doi lei amărâți pe mine.De ce? Fiindcă mi-a păsat!Într-atât de mult mi-a păsat încat m-am trezit recent că am uitat că și eu exist.Mereu în mintea mea era despre ceilalți și niciodată despre mine…Cugetam constant cum să fac să le fie celorlalți bine,uitând să fac să îmi fie și mie la fel de bine.Și a mai fost o greșeală pe care conștient o făceam.Care?Întotdeauna mi-am ales persoanele cele mai nepotrivite.De ce?Fiindcă înauntrul meu mereu consideram că orice persoană poate fi izbăvită de greșelile propriului comportament.Practic,eu,vedeam doar partea plină a paharului în ceea ce le privește pe aceste persoane care mă înconjurau zilnic,dar ignoram faptul că ele se vedeau fără de greșeală și refuzau schimbarea.Abia,azi, am învățat că o persoană nu se schimbă fiindcă așa îmi doresc eu.O persoană se schimbă dacă ajunge în punctul în care poate recunoaște cu tărie că a greșit și își dorește să facă tot posibilul să remedieze această greșeală.Însă dacă nu…Schimbarea nu se va produce niciodată și ajungem să cădem pradă unei amăgiri deșarte.

Bineînțeles,în cazul meu niciodată nu s-a produs schimbarea celor pentru care eu mă luptam să o dobândesc.De ce?Fiindcă ei considerau că nu e nimic în neregulă cu persoana lor.Astfel că aceea neputință se revărsa mai tot timpul asupra mea…Azi asa,mâine așa…Timpul trecea,iar eu oboseam tot mai tare.

Acum mă văd în fața propriilor cioburi de suflet.Mă chinui să le adun și să îl repar…Dar,este asemeni unei oglinzi pe care încerc să o lipesc.Pe lângă că risc să mă tai,aceasta,la final nu va mai arăta deloc la fel…Imaginea care se va reflecta în ea va fi fragmentată și neclară în locurile unde este lipită.Însă acesta îmi este prețul pe care trebuie să îl plătesc pentru a mă regăsi și pentru a avea tăria să pășesc mai departe.Și îl voi plăti,căci nu am încotro!

Atunci când îmi simt firea obosită,rostesc astfel:”Acesta este punctul cheie unde sunt făuriți razboinicii,câștigătorii bătăliei!Încă puțin și se va întrezări și soarele meu…”.

 

92336092_541294923186325_7038197040060301312_n

 

Din amalgamul propriilor greșeli,eu,am învățat patru lecții importante în prevenirea viitoarelor greșeli capitale.Doresc să vi le împărtășesc și vouă…Acestea sunt următoarele:

1.Îndepărtați-vă de oamenii care vă mint cu nerușinare!

2.Alungați persoanele care nu vă respectă cu adevărat!

3.Părăsiți persoanele care se folosesc de voi doar în beneficiul lor!

4.Și fugiți de cei care vă distrug constant fără nicio remușcare!

Îndepărtați-vă de acești vampiri energetici atât de toxici vouă!Deoarece aceste persoane poartă cu ele un egoism ieșit din comun.Ele sunt în stare să ne calce la propriu în picioare fără nicio părere de rău.Și la fel de capabile sunt să ne vandalizeze propria existență…Chiar dacă le iubim și ne dedicăm în totalitate lor,acestea niciodată nu vor fi mulțumite cu cât le putem oferi.Vor pretinde mereu tot mai mult până vor ajunge să ne secătuiască complet.Iar nouă ce ne va mai rămâne? Nimic,decât cioburi și rămășițe!

92579249_560910071231976_4140223644414509056_n

 

Să nu uităm niciodată că adevărata noastră valoare nu poate fi umbrită de incapacitatea cuiva de a aprecia meritul pe care îl avem.

De cele mai multe ori atunci când ne dedicăm celor din jur uităm să privim obiectiv situația.Privirea ne este încețoșată de praful zgomotos al propriei iubiri pe care le-o purtăm acestora.Ne dăruim complet lor și ajungem să ne abandonăm pe noi…Iar în acest punct luăm drept literă de lege fiecare afirmație pe care o primim de la aceștia.Alegem să nu mai considerăm necesar filtrarea obiectivă și rațională.De ce?Fiindcă plecăm de la premisa că dragostea ne este împărtășită și că ceilalți ne vor doar binele.Atât de greșit!Nimeni nu ne vrea mai mult binele decât ni-l vrem noi!Doar noi suntem singurii care ar trebui să ne îngrijim cu atenție de propria noastră persoană.Altfel riscăm să tranversăm cea mai cruntă dezamăgire posibilă.Avem obiceiul să divinizăm într-atât de mult persoanele pe care le iubim încât ne punem în palmele lor,cu atâta ușurință,propria fericire.Trist este momentul,în care aceste persoane,cărora le-am încredințat fericirea noastră,ajung să ne-o strivească sub tălpile lor greoaie fără pic de regret.

92043945_1121464974853231_1807159209788178432_n

Și eu am greșit încredințându-mi fericirea altora…Ce am pățit?Am ajuns în punctul în care îmi culeg de pe jos cioburile sufletului și caut leacul minune pentru a le lipi la locul lor.Tocmai de aceea de azi înainte,eu, voi căuta fericirea înăuntrul meu și nu în cei din jur.Nu zic că nu voi mai iubi sau că nu mă voi mai dedica celor pentru care merită să fac acest compromis…Însă nu îmi voi mai fixa fericirea în alții.De azi fericirea mea sălășluiește doar în mine!Mă voi iubi pe mine însămi așa cum nu am făcut-o niciodată…Mă voi ierta cu îngăduință pentru fiecare greșeală pe care mi-am permis să o fac.Și voi alege să  mă bucur de fiecare moment.De ce aleg să fac asta?Pentru că am ajuns să conștientizez că dețin ingredientele necesare pentru a fi fericită și împlinită.De fapt toți le deținem,doar că nu dorim să acceptăm acest aspect.Și preferăm să fugim de singurătate ca de un stigmat spurcat și blestemat.Iar de aceea ajungem să facem sau să acceptăm lucruri pe care nu credeam vreodată că vom ajunge să le acceptăm.Ne lipsim de noi pentru a scăpa de singurătate…Atât de greșit!!!

 

Voi iesi câștigător indiferent de circumstanțe!Cu siguranță voi câștiga aceste bătălii.Am incredere în propriile forțe căci am supraviețuit prin multe încercări.Și chiar dacă voi mai fi încercat,le voi depăși cu răbdare,încredere și speranță.Te îndemn să îți rostești astfel atunci când obosești!!!

 

Am inceput articolul într-o notă nostalgică și frapantă,astfel că îmi doresc să îl sfârșesc într-una pozitivă și încrezătoare.Doresc să vă rog să nu vă pierdeți încrederea în voi.Să nu vă risipiți frumusețea pe persoane care nu își irosesc nicio secundă din viață pentru voi.Doresc să vă îndemn să vă iubiți,să vă respectați!Nu uitați că oricât alegem să căutăm fericirea în alții,aceasta dăinuie în noi.Avem toate premisele să fim fericiți.Iar dacă nu putem fi împliniți alături de o anumită persoană sau anumite persoane din viața noastră,atunci e timpul să pornim motoarele și să ne îndepărtăm de aceasta sau de acestea…Mai bine călătorim singuri prin lume,decât să ne simțim singuri fiind acompaniați de aceste persoane.

Viața e o adevărată școală care ne predă zilnic cele mai prețioase lecții.Trebuie doar să ne deschidem ochii și sufletul să le învățăm.Căci în caz contrar ciclicitatea evenimentelor nefericite va continua până când ne vom învăța pe deplin tâlcul din lecția predată de a noastră viață.

Cu toții suntem oameni frumoși,doar că uneori ne lăsăm umbrită frumusețea de savoarea amară a dezamăgirilor și a propriilor frustrări.

Violența, violarea respectului purtat a celui de lângă tine, suflet drag!

Violența este răutatea genetică neînțărcată la timpul potrivit. ( definiție de Valeria Mahok)

Bunicul meu mereu îmi povestea că violența naște frică și disperare. Tot el zicea că violența opturează frumusețea sufletului celui agresat într-un mod iremediabil. Adevăr grăia, săracul meu moșneag. Eu azi nu concep cum iubirea se manifestă prin a poseda ființa dragă de lângă tine printr-un ton ridicat și niște priviri încruntate. Mai rău… Nu pot înțelege cum cineva are puterea să ridice mâna la cel mai slab de lângă el și mai ales la femeia lui de acasă. Respectul nu se câstigă prin amplitudinea vocii ridicate și rapiditatea cu care se aplică vorbe murdare și palme grele asupra obrazului celuilalt. Din contră, respectul se pierde, iar odată cu el se destramă și încrederea. Iar dacă încrederea se sfarmă,treptat, fundația relației se prăbușește subit. Așadar, nu e vinovat cel care lovește pentru că acesta deseori e inconștient, înveninat de propria-și boală incurabilă. Vinovatul e cel ce acceptă situația, cel care se lasă compătimit în loviturile primite. Cel lovit crede scuzele prea scurte ale agresorului și pleacă capul învinovățindu-se pe el pentru comportamentul mizerabil a celui de lângă el… Nu aceasta e calea în fond. O vorbă aruncată violent, va aduce alta, o privire încruntată aduce furtuna, iar o palmă ridicată aduce suferința . Atunci când stai compătimindu-te că mâine va fi altfel, încerci să te sinucizi în furia viitoare a agresorului. La urma urmei, în fond cine dorește să se sinucidă?

69e2a9b30e4ddaa8185c57c7b35237b5

Agresivitatea este o formă de curaj, dar este o formă foarte proastă.(Sinclair Lewis)

Într-adevăr violența este o dovadă de curaj. Dar este un act prostesc în cadrul căruia respectul se impune prin pumn și tonalitatea agresivă a vocii. Violența înlătură orice urmă de puritate și siguranță în sufletul celui agresat. Iar această violență nu se uită, rămâne mereu o dramă în sufletul celui năpăstuit. Cum poți avea curaj și conștiința curată fiind conștient că palma grea sau vorba ta mizerabilă a îngenunchiat sufletul care te iubea cândva?!

9f0a2eb76a7c52e642dda056872d3b81

Bătaia e ruptă din rai, iar chestia asta nu o scoți din capul românului cu una cu două. Nu e de mirare, așadar, că bătaia și violența pot fi pentru unele persoane modul preferat de a-și manifesta „dragostea” într-un cuplu. Dar acuma să te întreb pe tine cel ce agresezi… Cum poți privi iar chipul pe care cu ceva timp în urmă l-ai  ocărât sau învinețit? Te face să te simți cocoș? Crezi că puritatea și durata unei relații de dragoste se consolidează în pumnii și violența pe care tu o împarți inconștient, nu-i asa? Dar, prietene, crede-mă că acest comportament în scurt timp îți destramă relația. Nimeni nu e obligat să conviețuiască lângă tine în circumstanțele impuse de tine. Oamenii, îndeosebi femeile caută blândețea și înțelegerea. Dar dacă tu împarți violența ca pe un bun cuvenit, ei, ele,pleacă… Și pe bună dreptate o fac.

c69451694e2b7e732a9a8e85554f524e

Femeia te iubește. Iubirea unei femei atinge imposibilul. Ea seara plânge de rupe perna, dar a doua zi e din nou cu un suflet larg deschis dispus să te reprimească. Zâmbetul ei după un plâns strașnic este de apreciat. Acest zâmbet are o frumusețe orbitoare, deoarece o femeie să acopere durerea strânsă și nespusă din suflet are nevoie de o cantitate incredibil de mare de bucurie și lumină sufletească reflectate pe chipul ei plâns cu o seară în urmă. Tu , o iei ca un triumf că femeia ta după pumnii primiți și cearta aplicată te îmbrățișează și îți șoptește iubirea sinceră, atât de vinovat… Tu, nu înveți din lecția blândeții pe care ea ți-o oferă zi de zi, cu fiecare iertare în plus. Însă să ști că femeia pleacă și atunci când iubește nebunește. Preferă să sufere un timp decât să se supună autodistrugerii. Așadar, bărbate,învață din lecțiile pe care femeia ta ți le oferă zilnic și nu aștepta să îți zică ea :” Până aici, nu mai pot…”.

La urma urmei fiecare om are dreptul la a doua șansă când greșește, dar niciodată nu i se vor acorda vinovatului 1000 de șanse de care el să și bată joc.

6a323cfb663e396ded30ceccde88808c

 

Vindecare medicamentoasă versus Vindecare prin post negru.

Vindecarea e procesul prin care organismul nostru își redobândește starea de bine.

Cui nu i-ar plăcea să găsească medicamentul minune sau alternativa proprie de vindecare? Dar oare mai e posibil acest lucru in secolul 21 ?

Trăim într-un secol unde primordial avem de toate. Unii m-ar contrazice,dar pentru aceia ce vor intenționa să o facă doresc să îi rog să pună în balanță țara noastră cu ETIOPIA sau cu orice altă țară mai slab dezvoltată decât România. Tehnologia a evoluat într-un mod extraordinar. Noi evoluăm zilnic alături de toate domeniile care pe zi ce trece prind un nou contur inovativ. Dar odată cu noi au evoluat și bolile…Iar odată cu ele și industria farmaceutică și medicina. Tehnica medicinală atinge pe zi ce trece cote fantastice. Cote pe care strămoșii noștri cu secole în urmă doar le visau.

Seneca spunea :”Vindecarea unei boli,în majoritatea cazurilor, este ușurată de voința bolnavului. ” . Oare să aibă dreptate ? Dar dacă da cum să regăsim voința și cum să dăm curs propriei noastre vindecării? Medicii ne-ar sfătui cu drag să recurgem la sfaturile lor,la tratamente prescrise de ei și în cazul cel mai grav la diverse operații.

Cu tristețe în suflet o zic că în ziua de azi prea ușor ajungem la cuțit , chimioterapie și prea ușor suntem puși sub influența medicamentelor… Nu e nimic rău în a accepta să fi tratat de medic. Dar parcă când ceva începe să fie prea mult nu e benefic.

09e0ef6fef3c4cded4fc196463bba226

De curând mă întrebam dacă nu cumva există și o alternativă. Și am descoperit ceva pe cât de simplu pe atât de surprinzător,adică autovindecarea corpul nostru. Cum o fi posibil așa ceva ? Oare tot timpul calea și soluția zăcea în noi ? Dar dacă e așa … De ce medicii nu practică aceasta? Simplu , dacă ei ar admite că există o portiță fie ea cât de mică atunci anii de cercetare le vor fi în van. Azi trăim pe piața unde ni se vând iluzii distorsionate parțial.

Câți dintre voi au auzit de postul negru? Mai exact de cura de detoxifiere prin post negru?

f5a5e8e0fad4e11dcb642b253107b5d9

Cercetătorii de la National Institute of Ageing din Baltimore, SUA, au descoperit că persoanele care ţin post negru o zi sau două zile pe săptămână trăiesc mai mult şi sunt protejate de afecţiuni ale creierului precum Alzheimer şi Parkinson.

Experimentele efectuate pe şoareci şi pe şobolani au arătat că reducerea masivă a numărului de calorii consumate a dus la prelungirea vieţii acestora, însă acest experiment nu poate fi reprodus pe oameni.

Acum, cercetătorii de la National Institute of Aging din SUA au descoperit că persoanele care nu consumă niciun fel de aliment timp de o zi sau două beneficiază de un efect de protejare a creierului de afecţiunile degenerative.

Profesorul Mark Mattson, conducătorul laboratorului de neuroştiinţe al institutului, a declarat: “Reducerea numărului de calorii poate proteja creierul, însă efectul nu poate fi obţinut prin reducerea cantităţii de mâncare consumate. Cea mai bună variantă este adoptarea unor perioade de post total, în care nu se consumă nimic, alternate cu perioade în care se poate consuma orice”.

Cercetătorii au descoperit că atunci când cantitatea de calorii consumate este redusă drastic se observă creşterea cantităţii de substanţe chimice din creier ce au rolul de mesager celular. Aceste substanţe au un rol important în stimularea creşterii neuronilor din creier, proces ce contracarează efectul afecţiunilor precum Alzheimer sau Parkinson.

“Celulele creierului sunt supuse unui stres ce produce un efect similar celuia pe care exerciţiul fizic îl are asupra celulelor din muşchi. Aşadar, efectul este unul pozitiv”, a explicat Mattson.Descoperirea a fost prezentată în cadrul unei conferinţei anuale a American Association for the Advancement of Science, ce a avut loc în Vancouver.

Câți dintre voi nu a avut sau are cunoștințe ce suferă de una dintre numeroasele forme ale cancerului?

În California, un tânăr cercetător, Valter Longo, experimentează pe şoareci efectele postului asupra celulelor canceroase, a căror multiplicare este încetinită, pentru că nu le plac mediile sărace în zaharuri. Se pare că postul protejează şi împotriva efectelor secundare ale chimioterapiei. Valter Longo este ferm convins ca postul negru are efecte benefice asupra cancerului.

Alte beneficii ale postului negru demonstrate de-a lungul timpului

d9f320f525298868c12bc217685e383b

La sanatoriul din Goriatcinsk din câmpia siberiană, două treimi din pacienţi, suferind de alergii, astm şi reumatism, se simt mai bine după o cură ce poate dura până la trei săptămâni, efectuată sub supraveghere medicală, arată conducerea acestui centru.
Principiul este simplu: în lipsa hranei, corpul uman se hrăneşte singur din rezervele sale de glucoză şi lipide si in acelasi timp are suficienta energie si spatiu sa se purifice si sa se vindece.
La Goriatcinsk, postul durează în medie două săptămâni, în timpul cărora pacienţii beau doar apă şi fac sport ca să-şi întreţină musculatura. Urmează şapte zile de readaptare la obiceiuri alimentare echilibrate.  Cea mai grea este a treia zi de privare de hrană, au spus cei care au ţinut un astfel de post. Un medic precizează că, în faza de dezintoxicare, organismul trece printr-o criză de acidoză, nivelul de aciditate crescând brusc. Cu spălături intestinale şi masaje, organe responsabile cu eliminarea, ca ficatul şi rinichii, sunt stimulate şi depăşesc criza.  Potrivit experţilor ruşi, metoda a fost descoperită din întâmplare acum circa 60 de ani, în perioada sovietică, când un psihiatru a făcut legătura între greva foamei pe care o ţinea un pacient şi îmbunătăţirea stării lui psihice. Rezultatele studiilor întreprinse de atunci în Rusia au fost validate de Academia de Ştiinţe din ţară.
În Europa occidentală însă postul terapeutic nu beneficiază inca de o astfel de recunoaştere oficială. În Germania se fac totuşi astfel de cure, fiind aplicată îndeosebi metoda Buchinger, numele unui medic militar cu artrită, care a reuşit să trăiască în scaun cu rotile ţinând post. Mai puţin dure decât în Siberia, curele, propuse în centrul lui de pe malul lacului Constantz, recomandă ingerarea a 250 de calorii pe zi, sub forma sucurilor şi cremelor pentru a evita criza de acidoză.
Daca tu tii postul negru ca sa slabesti sau ca sa infometezi cancerul , îți faci mai mult rău decât bine, în schimb dacă tu crezi că ții post negru ca un repaos alimentar pentru purificare si vindecare atunci corpul reacționează diferit. Ce gândești și în ce măsura îți rezolvi problemele emotionale este la fel de important ca dieta sau postul.
Deci observăm că parcă organismul care e supus unei astfel de curi de detoxifiere  se adaptează neașteptat de bine condițiilor aspre,am zice aparent.
Concluzionez cu faptul că sănătatea și modalitatea de vindecare zace atent ascunsă în ADN-ul nostru propriu. Depinde doar de noi , precum a zis si Seneca , dacă avem sau nu voință.

Nu e nimic mai puternic decât un om înfrânt care se ridică din propria-şi cenuşă!

Azi,am privit în adâncul sufletului şi m-am întrebat cum m-am reclădit din piesele sfărmate.Momentele când mă vedeam în frânturi,par acum aburite de negura timpului.Retoric sau nu,însă,relativitatea e un factor esenţial.Dar am descoperit că cele mai puternice inimi sunt îmbrăcate în cicatrici care ar provoca disconfort emoţional oricărui privitor.

Am căzut la pământ privindu-mi sufletul cum se împrăştie sub ochii mei de foarte multe ori.Inima mea a fost zguduită tot de atâtea ori şi tot pe atâtea s-a reclădit.Iar căuşul pumnului l-am umplut cu lacrimi şi frustrări de nenumărate dăţi pentru a zâmbi temeinic în ziua următoare.Dinţii i-am scrâşnit şi eu,simţind povara durerii sufleteşti…

Mulţi citind aceste rânduri,deja au început să mă compătimească.Însă acest articol îl scriu cu gândul de a evidenţia faptul că fiecare moment ori etapă dificilă reprezintă un strop din puterea pe care azi am reuşit să o dobândim.Fiecare zâmbet pe care acum îl afişez este clădit din frânturile momentelor mai puţin fericite.

Şi da…Atunci am simţit cum aerul mi se opreşte în plămâni,nedorind să-şi desfăşoare bioritmul clasic.Însă cred cu tărie că scopul meu în viaţă a fost să învăţ cum să mă ridic,cum să îmi scutur genunchii de praful căderii şi cu un zâmbet larg să mă adun.

Mulţi aţi zice că am avut prieteni.Dar să ştiţi că în acele momente nimic şi nimeni nu mă ajutau,decât voinţa şi îndârjirea de a-mi relua viaţa.Şi a mai fost un element de o importanţă infinită…Faptul că eu mereu mascam tot ce era gri şi trist cu zâmbete actoriceşti.

Care este defectul meu cel mai acut?Acesta constă în faptul că observ fiecare acţiune şi subînţeles,fir-ar să fie…Iar atunci mă retrag din joc,dacă nu îmi face cinste.Observ şi asimilez..

Azi,însă am adunat frântură cu frântură reuşind să mă repar.Această schimbare a implicat şi pierderea anumitor persoane care motivau că sunt diferită.Mi-am asumat pierderea şi consecinţele schimbării.Libertatea aparţine oricui.Fiecare suntem liberi să rămânem alături de alte persoane sau să plecăm.Iar o pierdere azi poate reprezenta o stavilă importantă în evoluţia noastră.

În timp ne formăm ca persoane diferite,unice şi speciale.Luptele,încercările,obstacolele pe care viaţa ni le interpune în drum şi pe care decidem să le înfruntăm cu fruntea sus,având sufletul istovit, ne conturează caracterul.Când întâmpin o situaţie dificilă o privesc cu recunoştinţa cuvenită,fiindcă lecţia pe care aceasta mi-o predă nu aş reuşi să o dobândesc altfel.Chiar dacă dinţii îmi scrâşnesc nu o blamez şi nu caut drumul cel mai uşor în scopul să mă scap de ea mai repede.Este esenţială modalitatea de percepere a fiecăruia dintre noi.Cu ajutorul percepţiei şi doza potrivită de maturitate putem ajunge să ne menţinem moralul focusat.

Regretul este prezent frecvent în cotidianul nostru.Constituie totodată un impediment duşmănos sufletului nostru.De-a lungul timpului am ajuns să consider că acesta nu îşi are loc în viaţă.Frustrarea pe care regretul o conturează poate deveni bolnăvicios de toxică.Astfel că este benefic să eliminăm regretele şi să ne arătăm recunoştinţa faţă de lecţiile pe care le învăţăm zilnic.

Iubirea,antiteza lenei!

În cadrul contextului actual,iubirea,poate fi considerată motorul întregilor acțiuni.Iubirea trezește în noi dorința de a deveni mai buni decât am fost ieri.

Psihiatrul M.Scott Peck definește iubirea ca fiind o acțiune.În fapt ,el ,o definește ca fiind “voința de extindere a sinelui în intenția de a nutri creșterea spirituală proprie sau a altuia”.

În prima instanță,când am citit definiția sa,mi s-a părut o frază inteligentă,care este menită doar să atragă atenția.Dar apoi mi-am permis să o disec pentru câteva ore,iar la final am ajuns să o aprob și să o accept întru totul…Inițial am respins-o,fiindcă vedeam doar coperta propriului tâlc.Iar tâlcul meu este format doar din substratul primei stări,anume,îndragostirea și fluturașii din stomac.Însă aceasta din urmă nu reprezintă aceea dragostea veritabilă și sustenabilă.Ci este doar o stare indusă de propriul nostru mecanism în scopul de a ne satisface anumite nevoi primare.Dacă îmi permiteți,reprezintă o clasică păcăleală!

creste

În esență creșterea spirituală se produce doar prin sfidarea forței entropiei.Această forță a entropiei este o rezistență naturală.Mai simplu spus,aceasta, reprezintă confortul nostru sau punctul unde noi ne simțim cel mai confortabil.Este considerată a fi calea cea mai ușoară a hărții proprii.

Care este forța care ne împinge pe noi ca indivizi si  specie să ne dezvoltăm împotriva rezistenței naturale a propriei letargii?(întrebare care a fost pusă de către psihiatrul M.SCOTT PECK în lucrarea sa “Drumul către tine însuți”)

articol 4

Răspunsul constă în sentimentul iubirii.Iubind,creștem și ne dezvoltăm armonios.Totodată prin iubire ajutăm la creșterea spirituală a celor de lângă noi.

Atunci,cu certitudine, pe buzele noastre se rostește următoarea nedumerire colectivă:

De ce nu evoluăm cu toții în aceași proporție și în același timp?De ce mai există răutate?

Răspunsul este unul facil de găsit…Indivizii răi urăsc lumina,pentru că ea le dezvăluie pe ei înșiși lor înșile.Ei nu ne urăsc direct pe noi cei care le aducem lumina în viața lor.Aceștia urăsc doar lumina iubirii.Ura și răutatea le-a încețoșat privirea.Ochii sufletului lor nu mai au capacitatea de a discerne si de a aprecia frumosul care li se înfățișează prin prezența noastră,a celor ce îi iubim sincer și dezinteresat,în viața lor.Aceste persoane urăsc iubirea,deoarece le înfățișează propria lene.

5

Acești indivizi sunt într-atât de întunecați,încât mereu, vor distruge lumina,binele și iubirea pentru a evita durerea conștientizării de sine.Fiindcă odată ce ajung să-și conștientizeze propriile greșeli sunt nevoiți să ia atitudine și să producă schimbarea mult așteptată.Însă schimbarea presupune modificarea anumitor parametri existenți în viața lor.Acești parametri fac parte din decorul rezistenței lor naturale,care produce confortul și ușurința de a-și trăi viața fără prea multe compromisuri și sacrificii.

Iubirea,în schimb este antiteza lenei.Iar lenea obișnuită reprezintă nereușita pasivă de a iubi.Acest gen de persoane,discipolii lenei obișnuite, vor lua în considerare orice acțiune ce le stă în putere pentru a-și proteja propria lene și a putea conserva integritatea sinelui lor bolnav.

Acestea,din urmă,vor distruge toate persoanele din jur în scopul îndeplinirii acestei cauze.Nu doar că vor stagna si regresa,ele,dar îi vor trage în jos și pe ceilalți.Acest fapt se va întâmpla pentru ca integritatea sinelui lor bolnav este amenințată de sănătatea spirituală a celor ce le înconjoară.Ele vor căuta,cu orice preț,să zdrobească și să demoleze sănătatea spirituală care ar putea exista în apropierea lor.

Răul se poate defini ca fiind acțiunea de evitare a exinderii sinelui în scopul nutririi dezvoltării spirituale.Iar acest fapt ne conduce către fundamentul că lenea obișnuită este non-iubire,iar răul este anti-iubire.

6

Pentru a corecta aceste neajunsuri este imperios necesar să recurgem la o disciplină strictă.Iar o parte esențială a disciplinei o constituie dezvoltarea conștientizării responsabilității și a puterii noastre de a alege.Iar capacitatea de conștientizare este atribuită acelei părții a minții care se intitulează conștiență sau conștiință.Iar în acest reper suntem capabili să atribuim o nouă definiție dezvoltării spirituale,zicând că reprezintă extinderea sau evoluția conștiinței.Practic în viață noi ne bucurăm de liberul arbitru a luării propriilor decizii.Și cu cât tratăm acest proces cu responsabilitatea necesară a conștiinței,cu atât vom reuși mai mult să ne bucurăm de un rezultat miraculos.Acest rezultat constă în propria noastră dezvoltare spirituală.

În cadrul acestui proces mai există o singură problemă…Care?Problema solitudinii este acel obstacol de care ne lovim în momentul în care ajungem aproape de vârful evoluției spirituale.Pragmatic,în acest punct simțim că nu mai regăsim pe nimeni,deasupra,pe care să dăm vina sau să îi zicem ce considerăm noi ca este necesar să facă.

Acest reper al evoluției noastre este anevoios și dificil de atins.Iar pentru a putea ajunge la el trebuie să ne ordonăm viața printr-o disciplină riguroasă care ne permite să ne învingem lenea obișnuită,componenta rezistenței naturale.Toate acestea le vom putea dobândi prin stăpânirea calității de a iubi.Să ne iubim pe noi înșine într-atât încât să nu ne mai permitem să regresăm niciodată.Și să îi iubim pe toți cei ce ne înconjoară cu intenția de a nutri în ei creștere spirituală,adică extinderea sinelui lor…

articol2

Desigur,în viață,mereu vom regăsi prezentă componenta răului.Aceasta,mereu ne va aștepta la anumite cotituri din drumul nostru. Însă trebuie să o depășim cu ajutorul conștiinței proprii,având doza de perseverență potrivită.Persuadarea în cadrul procesului de iubire este mai mult decât necesară,deoarece noi dăruim o extindere a sinelui,celui de lângă noi,iar la rândul nostru,Universul,ne răsplătește cu o dărnicie nemaivăzută,prin cadorisirea noastră cu încă un stăvilar pus în fundația propriei dezvoltări spirituale.

Având aceste considerente,vă îndemn,să iubiți și la rândul vostru să acceptați iubirea ca pe un dar prețios.Comoara voastră nu constă în bunurile materiale.Acestea sunt doar recompense umile pentru munca pe care o depuneți zilnic în cadrul activităților voastre remunerate bănesc.

Adevărata bogăție constă în ceea ce nu e palpabil,dar este atât de util componentei,care bate în piept secundă de secundă,anume,iubirea!Fiți oameni frumosi!Iubiți frumos și veritabil!Primiți roadele acestei acțiuni!Zâmbiți zilnic cu sufletul ca și când ar fi ultima voastră zi petrecută pe acest pământ!

articol 3

 

Zâmbește cu inima!E tot ce ți-a mai rămas…

Azi,timpul s-a înrăutățit…Iar fragilitatea clipei prezente s-a intensificat. Avem de luat decizii.Balanța poate înclina spre atitudinea de a fi egoist și de a te pune pe primul plan în detrimentul altora sau putem alege să empatizăm…În fond și în esență suntem aceeași specie.Iar tristețea pe care o putem vedea cu ochiul liber ar trebui să ne înmoaie inima.Azi și doar azi este imperios să spunem celor cărora avem de transmis un mesaj tot ce avem de zis.Fie ca e vorba de un măreț:”Te iubesc!Mi-e dor de tine.” sau de un simplu:”Te urasc și nu mai vreau să te văd.“.Din nefericire,nu putem ști cât timp le-a mai rămas în clepsidra vieții,celor  la care ne gândim.Să nu amânăm ceea ce putem face azi.

 

poza3

 

1.Într-o bună zi persoana pentru care te sacrifici azi,îți va zice că nu ți-a cerut să faci asta.Apoi se va întoarce și va pleca fără vreun resentiment.

Am zis la începutul articolului că trebuie să ne dechidem inimile și să empatizăm cu cei care ne înconjoară,însă asta nu înseamnă că trebuie să ne secăm pe noi întru totul.Pentru a păstra un echilibru de bun simț se pleacă de la premisa să fim noi,reperul inițial, bine. Putem să ne dedicăm celor dragi până la o limită.Cum ne dăm seama că am atins aceea linie subtilă a toleranței?Este simplu. Aceea limită se atinge atunci când simțim că se scurge cu pași repezi vlaga si vitalitatea noastră sau când simțim că în loc să ne simțim împliniți prin efortul nostru,ajungem să ne simțim dezarmați și neputincioși.

Astfel că,eu,vă îndemn să dăruiți frumusețea voastră cu măsură.Zâmbiți tuturor fără reținere.Iubiți până la cer și înapoi pe fiecare om care vă tranzitează viața,inclusiv și mai ales pe cei care v-au făcut rău.Dăruiți-vă timpul vostru celor cărora au nevoie de el.Dar atunci când simțiți că ajungeți la epuizare,retrageți-vă!Luați gura de aer proaspăt de care aveți nevoie…Și dacă după această pauză vă simțiți în stare să reveniți lângă cei cărora v-ați dedicat anterior,vă rog, să nu ezitați să o faceți! Însă doar dacă vă simțiți capabili să reveniți.Dacă nu…Vă îndrum să o luați pe o cărare separată și să încercați să vă regăsiți pe voi înșivă.Dedicați-vă vouă! Căci altfel vine un moment de epilog când veți face recensământul propriilor trăiri și vă veți trezi pustiiți.Iar dacă nu v-a comunicat nimeni până în acest moment că nu vi se clădește statuie pentru sacrificiile voastre…V-o zic eu,azi!Tocmai de aceea este mai mult decât necesar să facem totul cu măsură în această lume.

poza 4

2.Nu lăsa ca dorința viitoare să te determine să uiți ceea ce deții în prezent.

De cele mai multe ori ne lăsăm cuprinși de euforia dorințelor noastre și omitem să vedem valoarea a ceea ce deținem în prezent.Fie că e vorba de lucruri simple sau de persoane. Mereu ne vom dori tot ceea ce nu avem. Iar astfel ajungem să neglijăm ceea ce am dobândit.Greșeala capitală se produce în efervescența clipei când neglijăm persoanele care ne sunt cu adevărat alături în detrimentul a celor viitoare la care tânjim.Dacă  avem părinți să îi iubim așa cum sunt ei chiar dacă în unele dispute ne-am dori să îi înlocuim. Dacă avem partener de viață,să învățăm să nu îl neglijăm și să îl apreciem.Dacă avem colegi de muncă care ne sunt alături trebuie să le mulțumim constant și să fim recunoscători pentru ei.Dacă avem dușmani,este imperios să le purtăm recunoștință pentru existența lor,căci prin zbuciumul lor de a ne pune piedici la fiecare pas,am ajuns ceea ce suntem azi.Iar dacă avem prieteni adevărați să învățăm să îi pastrăm alaturi și să nu îi alungăm.

Dragii mei,gratitudinea și recunoștința, sunt comori de preț ale sufletului.Ele,ne șlefuiesc caracterul în modul cel mai măreț. Acestea ne îndrumă să ne autodepășim condiția actuală.Astfel ajungem să devenim oameni frumoși!

Eu ,vă rog frumos,să nu vă lăsați orbiți de frumusețea viitorului.Ceea ce aveți se găsește aici în momentul prezent.Vă asigur cu toată inima mea acest lucru!

Viitorul nu ne este garantat niciunuia.Să nu lăsăm amagirea unei potențiale viitoare împliniri sufletești să ne ruineze liniștea interioara de acum.

 

poza5

 

3.Niciodată nu suntem îndeajuns de bine îmbrăcați fără a zâmbi din toată inima.

Zâmbetul e tratatul nostru imperios spre exprimarea fericirii.Tot,zâmbetul este un medicament pentru suflet în momentele dificile.

Azi,am ajuns în impas pe plan mondial.Această pandemie a pus lacăt pe zâmbetul nostru și a ferecat încrederea că putem depăși starea actuală.Mare păcat…Suntem o specie deosebită. Avem capacitatea să mutăm munții din loc dacă ne dorim.Trebuie doar să ne dorim.

Această perioadă ne-a conferit prilejul de a ne bucura de timpul petrecut alături de cei dragi nouă.Să le zâmbim cu tot sufletul!De foarte multe ori avem tendința să plasăm în spațiul temporal al zilei de mâine tot ceea ce dorim să facem sau să comunicăm,însă nu avem încă curajul…Ziua de mâine poate dispărea oricând.Ce ne facem atunci când timpul ne fură ziua de mâine,răpindu-ne persoanele dragi?

Tocmai de aceea,azi, este ziua când trebuie să zâmbim tuturor și să transmitem mesajul nostru.Să nu mai ezităm!Firul vieții este într-atât de fragil încât se poate despica oricând sub privirea noastră,iar zâmbetul și empatia nu ne costă nimic.Să ne îmbrăcăm desăvârșit punând pe noi cel mai grandios și opulent articol pe care îl deținem,zâmbetul sincer!

8f3e69d095757384df20efb6c55ebc53

Să ne descătușăm de tot ceea ce ne ține pe loc.Și să ne iubim cicatricile gravate în sufletul nostru,căci ele ne-au fost alături un timp mult mai îndelungat decât ne-au fost alte persoane dragi nouă.

Ne place să părem compleți,fără lipsuri sau vreun cusur.Viața ne testează la fiecare pas.Ne naștem perfecți și fără vreun bagaj bogat în experiențe.Încă din primele zile viața ne arată cum e să ne frigem dacă punem mânuța pe obiecte fierbinți sau ne îndrumă să cădem pentru a putea ști cum e să cădem și cum ne putem ridica în picioare cu fruntea sus.Fiecare căzătură gravează în sufletul nostru câte o cicatrice,semnul bunei purtări.Cu cât suntem mai neîndemânatici,cădem mai des…Iar cu cât colectăm mai multe căzături cu atât devenim mai înțelepții și mai experimentați în a depăși momentele critice ale vieții.Fiecare căzătură ne dezvăluie un tâlc. Tâlcul constă în a vedea cine sau ce ne-a împiedicat să ne desăvârșim în acel moment de cumpănă al destinului nostru.Odată descoperită,această povață, ne descătușează de tot ceea ce ne-ar putea ține pe loc și ne-ar împiedica să progresăm.

f258aecd0d12ceb5e7cc6c9e577c091d

 

Haideți să ne  desprindem de locurile greșite,de persoanele care nu ne doresc binele și de evenimentele ce ne rănesc.Oricât ar fi de greu,acest pas, trebuie să îl facem.Iar cu timpul este necesar să ne iubim pe noi înșine cu bune și cu rele.Să ne acceptăm atât splendoarea cât și imperfecțiunea redată de cicatricile pe care le purtăm în suflet,mereu, cu noi.Cicatricile sunt motorul mașinăriei timpului care ne-a șlefuit până la varianta noastră de acum.Datorită lor am ajuns să devenim oamenii frumoși și înțelepți de azi.Astfel că acestea merită toată aprecierea,iubirea și recunoștința noastră.Ele se aseamănă cu aripile.Cu cât mai adânci și mai grandioase cu atât mai mare va fi elanul nostru în viață.Să apelăm cu încredere la aceste aripi,dăruite de către viață,de fiecare dată când dorim să atingem bolta cerească cu sufletul.

Azi,voi parcurge un subiect la care am meditat puțin până să ajung să îl transpun în fața dumneavoastră.Eu nu am copii. Dar voi vorbi din perspectiva copilului care mereu și-a imaginat că unele lucruri pot fi total diferite.Este drept că această noțiune de “diferit” cere voință,ca de altfel oricare lucru măreț.

De ce nu este cum vrem să fie?

87885524_1792456444248307_3499297485992493056_o

Această întrebare retorică se regăsește,din nefericire, pe buzele a mai multor părinți. De ce copilul meu nu este in modul X sau Y? Cu ce am greșit eu ca părinte să trebuiască să îi accept felul de a fi atât de diferit al copilului meu?

Sunt întrebări care se perindă prin gândurile părinților din ziua de azi.Greșeala capitală pe care un părinte o face deseori cu propriul copil constă în a-și concentra toate eșecurile vieții proprii asupra bietului copil.Orice frustrare sau eșec a avut acel părinte,el, o revarsă asupra propriului copil.Spre exemplu:

  • Mi-am dorit să devin medic,dar am eșuat din diverse cauze.La un moment dat al vieții ajung să am un copil,darul lui Dumnezeu…Dar ajung să îmi constrâng copilul și să îl influențez că meseria de medic este cea de care el are nevoie. De ce?Doar fiindcă eu sunt părintele,iar bietul de el este copilul!

Dragii mei,fiecare copil este unic în felul lui. Reprezintă darul primit de la Divinitate. Datoria unui părinte în concepția mea umilă constă în simplul fapt de a-l crește frumos și de a-l sprijinii în tot ceea ce întreprinde acesta în viața aceasta. Nu banii pe care îi investim în copii noștri sunt importanți ci timpul petrecut alături de micuții noștri și dragostea pe care le-o purtăm în fiecare moment al vieții.Vă rog,nu vă îndepărtați copii cu exigențele voastre și cu preconcepțiile pe care societatea vi le insuflă zilnic.Investiți tot ce aveți în copii voștri căci doar pe ei îi aveți!Nicio proprietate materială și nicio poziție socială nu e atât de specială precum vă sunt odraslele voastre! Banii îi faceți  din nou dacă aveți sănatate,iar poziția socială v-o mențineți dacă aveți dramul necesar de omenie.Însă un copil niciodată nu îl mai puteți recupera odată cu dispariția sa.Credeți-mă!

Dragostea reprezintă singurul sentiment care are capacitatea de a transforma omul în tot ce acesta nu a fost vreodată.

87342138_1790389817788303_1005507760172826624_n

Ați întâlnit oameni frumoși care par senini tot timpul?Dacă da…Aceste persoane sunt persoanele care iubesc tot ceea ce le înconjoară.Dragostea desăvârșește omul.Însă dragostea se învață prin lecții dure pe care viața ni le interpune în drumul nostru.Practic din suferință și ardoare se naște capacitatea noastră de a iubi.Da,suferința,este o binecuvântare.Sună apoteotic,însă este adevărat.După ce suferim învățăm să apreciem tot ceea ce avem,iar uneori chiar și ceea ce ne lipsește…

Iubiți-vă copiii!Iubindu-i îi transformați în obiecte de artă.Vă zic asta,fiindcă eu ca și copil în copilăria mea nu îmi doream nimic mai mult decât o vorbă bună și puțină afecțiune.De ce?Pentru că de critici și vorbe grele eram sătulă.

Nu vă costă nimic să îi iertați când vă greșesc sau să le acceptați felul lor unic de a se comporta. Nu zic că trebuie să încurajăm comportamentele obraznice sau cele necuviincioase.Zic doar să ne îndrumăm odraslele cu răbdare și îngăduință pe cărarea omeniei și a omului de bună calitate.Iubiți-vă copiii,fiindcă ei sunt tot ceea ce aveți mai scump pe lumea aceasta!Și indiferent de câte greșeli ar face,vă rog nu îi alungați de la voi.Căci la un moment dat acel copil va deveni tot universul minunat al oamenilor care îl înconjoară și o să tânjiți să vă includă și pe voi în acesta.Poate din bun simț vă v-a include,dar nimic nu va mai fi la fel….

Părinții pun presiune prea mare asupra propriilor copii,însă uită deseori cât de neajutorați și fragili sunt acești omuleți.

parinte 2

Adulții deseori omit din vedere faptul că uneori exagerează cu exigențele pretinse de la micuții lor.Odată cu înaintarea în vârstă uităm să ne punem în locul celui din fața noastră,doarece plecăm de la premisa că dacă noi putem și ceilalți vor putea.De cele mai multe ori capacitatea fiecăruia este diferită.Ceea ce pot eu nu este echivalent cu ceea ce ai putea tu și viceversa.Tocmai de aceea trag un semnal de alarmă.Haide să ne orientăm după puterile,dorințele și doleanțele micuțului pe care îl creștem cu atâta drag.El,săracul,nu conștientizează că e perfect normal să nu poată duce cât îi cerem noi. Și s-ar putea să îl deprime situația când dintr-un anume motiv sau cauză ne vede decepționați de el din considerentul că nu a fost capabil să-și ducă la bun final îndatorirea.

Este păcat să le frângem aripile copiilor noștri.Ei tot ce știu să facă mai bine este să ne iubească indiferent de situație.Lor nu le prea pasă că nu știu care acțiune o puteau face mai bine.Tot ceea ce au ei nevoie constă în sprijinul nostru și îndrumarea noastră corectă atunci când aceștia simt ca le fuge pământul de sub piciorușe.Nu au nevoie să le amplificăm și mai tare neîncrederea în propriile forțe.Căci în clipa în care noi îi criticăm prea aspru,ei,încep să se îndoiască de forțele lor și încetează să se mai iubească pe sine la maniera potrivită.Haideți să le fim prieteni și îndrumătorii potriviți,nu călăi!

parinte 3

Copilul tău trebuie să fie motivul principal pentru care ești împlinit sufletește,pentru care zâmbești și să reprezinte puterea ta principală care zilnic te face să nu renunți.

parinte 7

Este frumos să fi un om bogat.Este excelent să ai de toate pentru cele trebuincioase vieții,dar nimic nu se compară cu bucățica ruptă din tine.Eu,cred că dacă aș ajunge să fiu părinte,zilnic aș mulțumi pentru asta. Bucățica aceea dăruită ție este tot ce ai putea avea nevoie vreodată.Nu există copii răi,consider că există doar părinți care nu știu să îi asculte,să îi îndrume și să îi înțeleagă.Copilul în esența lui este minunat și unic.Doar că în diverse cazuri răbdarea părintelui este de scurtă durată sau inexistentă.Apreciați copii pe care îi primiți fie că fac ceea ce vă doriți sau ceea ce așteptați de la ei,dar și fie că o iau pe un drum atât de diferit și necunoscut vouă.Nu tot ceea ce este diferit și nou trebuie să fie neaparat toxic.Nici voi nu faceți de multe ori ceea ce se așteaptă cei din jur de la voi.Pentru asta înseamnă că greșiți?Nu,din contră.Înseamnă doar că aveți curaj să deveniți unici.Același lucru se întâmplă și cu propriul vostru copil.

87326048_1790817581078860_1312000740994056192_o

În finalul acestui mic itinerariu,doresc să vă atrag atenția asupra faptului că un zâmbet și o vorbă de duh bună au puterea de a schimba radical dispoziția oricui.Folosiți-vă de această idee ca de un leac băbesc.Oferiți-le micuților voștri zâmbetul vostru și înțelegerea necesară!Cu timpul o să vedeți că ei vă vor răsplăti înzecit.

Mi-ar plăcea deosebit de mult să putem să ne desprindem de agitația cotidiană și să văd cât mai mulți părinți fericiți pentru că copii lor sunt sănătoși.Mi-ar însenina ziua să văd părinți împliniți care își sprijină odraslele în tot ceea ce fac,iar astfel îi ajută să devină cea mai bună versiune a lor. Vă costă ceva să faceți asta?Eu zic că nu. Încercați!Va rog!

Itinerariu de părinte versus suflet de copil

Tu,să fii om!

Este începutul lui februarie.Este luna pe care americanii o numesc poetic și romantic “luna dragostei”.Azi,nu vom discuta despre acest aspect al lunii februarie. Îl lăsăm pe Cupidon în seama poeților.

Doresc să aduc în atenția dumneavoastră o virtute pe care se presupune că noi toți o deținem.De la mic la mare,fiecare, ar trebui să avem omenie și bunătate.Nu știu câți dintre voi ați observat că lupii se apără,atacă și se hrănesc la unison în haită.Și oricare animal de pe planeta aceasta își susține și își protejează cum poate mai bine proprii semeni.Însă,noi, în loc să ne protejăm și să ne tratăm cu respect,cu omenia cuvenită,ne atacăm semenii.De ce?Nu ar trebui să îi apărăm de rele?

Azi,stimabile cititor, te invit la summitul omeniei.O virtute prea rar întâlnită în ziua de azi.Vreau să îi ierți pe toți cei care ți-au greșit cu fapta,cu gândul sau cu cuvântul.Vreau să îi privești cu admirație pe toți cei în fața cărora ți-au curs lacrimile și ți-ai arătat slăbiciunea.Pentru asta însă este nevoie să fii bun și înțelept.Eu,am toată încrederea că ești!

6e8eb4c6e2804c34ef0cf0ab02c28841

Bunătatea este o armă puternică.Ea sparge zidurile în spatele cărora ne ascundem slăbiciunile,durerea și neputințele.Tot ea are capacitatea de a vindeca ranile sufletești.Ele ca prin magie dispar atunci când cineva ne tratează cu bunătatea cuvenită nouă.

Toate animalele acționează din instinct.Însă omul poate acționa din rațiune conștientă.Doar el își poate calcula conștient toate strategiile care îl pot conduce în final spre victorie.Tocmai de aceea,eu, vă îndemn să folosim bunătatea drept strategie.Să înlăturăm negura răutății,a frustrărilor și să împrăștiem în jurul nostru dragostea acompaniată de admirația pe care o purtăm față de semenii noștri.Pe Terra suntem în prezent 7,7 miliarde de oameni.Dacă toți acționăm învrăjbiți de dorința de a răspunde răutății cu răutate,credeți-mă,că în acest moment ar fi haos și război. Nu că nu ar fi război în anumite zone ale globului,dar putem împiedica dezastrul de care suntem capabili să îl producem atunci când suntem răniți.

80108749_2617998158269047_1236389692878880768_n

Probabil vă întrebați ce înseamnă să fi om.Doar arătăm cât se poate de umani…Avem înfățisarea și gesturile potrivite rasei noastre.Nu este suficient,credeți-mă!A fi om presupune să fim modești,să ajutăm pe oricine se află la ananghie și prin dragostea noastră să aducem fericirea și prosperitatea celor cu care intrăm în contact.Atunci când ne este greu să decidem cât de umani am fost în ziua precedentă,haideți să ne întrebăm pe noi înșine următoarele întrebări:

  • Cui i-am oferit o mână de ajutor necondiționat?
  • La câți indivizi le-am răspuns răstit indiferent de motiv?
  • La câte persoane le-am zâmbit fără ca ele să ne fi zâmbit?
  • Pe câți dinre cei ce ne înconjoară i-am rănit?
  • I-am iertat oare pe toți cărora ne-au cerut scuze sau iertare?
  • Ne-am păstrat modestia?

1f4e49fe8d31e2635224f17c87841093

Să ne notăm răspunsurile pe o coală de hârtie albă. Dacă o singură întrebare are un răspuns cu iz nepotrivit,înseamnă că mai avem de lucrat până ajungem să fim cu adevărat oameni.Nu am zis ca este ușor să fim umani. Probabil mulți dintre noi considerăm că nu mai avem de lucrat la această calitate.Dar,dragii mei,până la moarte mereu vom avea ceva de îmbunătățit la această strategie pe care-mi place să o numesc simplu:”omenie”.Deci vă îndemn să tratăm acest angajament cu seriozitate maximă.Deoarece de acest fir subțire depinde bunăstarea și împlinirea noastră sufletească.Nu avem cum să fim fericiți purtând cu noi mereu întunecimea răutății și a egoismului exagerat.Vă îndemn ca începând cu minutul următor după ce terminați de citit acest articol să vă luați angajamentul să deveniți oameni frumoși.

1d47ff3cb494f11b8838a6e9de2d3657

Fiecare dintre noi purtăm un suflet gravat cu cicatrici provocate de către cei care ne-au rănit.Tendința firească constă prin a răspunde cu aceași față a monedei precum am văzut la cei care ne-au devastat sufletul.Firesc este și faptul că nu toți putem răspândi bunătate și omenie în jurul nostru.Nu e nimic greșit în acest aspect.Dar sfatul meu,pentru voi cei care știți că nu puteți accede spre omenia cuvenită, este următorul:

Rămâneți neutri!Nu răniți și voi la rândul vostru! Pastrați liniștea și armonia pe care v-ar plăcea ca cineva să v-o dăruiască vouă.Răspândiți înțelepciunea pe care v-o doriți să o vedeți la cei din jurul vostru.Gândiți-vă mai atent la consecințele acțiunilor voastre.

Astfel puteți evita cu ușurință dezastrul impetuos care ar urma.Nu vă costă nimic să încercați să deveniți mai buni decât ați fost ieri.Mai mult v-ar costa dacă ați da frâu liber nebuniei voastre întunecate.V-ar costa liniștea proprie.Fiindcă în acest Univers orice acțiune are o cauză și un efect care se răsfrânge precum un bumerang asupra celui care l-a dezlănțuit.Iar asta v-ar pricinui doar neliniște și suferință.

9e3597ec834941fcd2c826f76a83a41c

Haideți să propagăm ceea ce ne-ar plăcea să primim.Calitatea de oameni nu ne-o fură nimeni.Doar noi o putem evidenția într-un mod frumos sau o putem distruge definitiv prin prisma propriilor fapte.Putem alege ce ne dorim.Dacă alegem corect,Universul,ne va încorona cu împlinire și cu armonie.Dacă nu,El se va apăra cu riscul că ne va distruge.Această extincție a noastră ca rasă ar fi dureroasă.Deci, vă rog, să nu ne furăm singuri propria pălărie!

Lecții dobândite

Omul este cumulul lecțiilor pe care le dobândește odată cu trecerea timpului. Cicatricile pe care acesta le poartă cu mândrie îi conturează unicitatea. Eu am ajuns la vârsta de 25 de ani. Mulți tind sa se oprească la simpla aparență:”este tânără ca să fi învățat ceva”. Posibil. Un tânăr nu are același amalgam de experiențe colecționate în tolba sa, comparativ cu o persoană vârstnică. Azi,însă, vreau sa vorbesc despre lucrurile mărunte pe care eu le-am colecționat în tolba mea.

Lecția numărul 1: Dumnezeu mângâie acolo unde oamenii rănesc.

Cicatricile sunt rămășițele războaielor ce s-au purtat împotriva dorinței noastre pe un front comun cu dezamăgirea produsă de către cei în care am crezut orbește. Ele ne conturează unicitatea. Deoarece fiecare luptă purtată ne-a învățat o lecție prețioasă. Fără aceste simple lecții,noi,nu am mai fi ceea ce suntem azi.

Dar în cadrul fiecărui război purtat pe frontul comun cu dezamăgirea,generalul este însuși Dumnezeu. Sau îl putem intitula pur și simplu o prezență divină. El inițiază fiecare luptă,El,pansează fiecare rană produsă de către cei care ne înconjoară,deoarece nu cuvintele ne dezamăgesc sau ne rănesc,ci oamenii. El asemeni unui bun general,nu inițiază războaie inutile sau imposibil de purtat.

Lecția numărul doi: Tot ce trăim azi este doar un simplu capitol din viață și nu întregul roman.Nu te plafona la a concluziona povestea vieții tale după fiecare capitol scris.

Noi,de cele mai multe ori tindem sa dramatizăm.Amplificăm intensitatea lecției pe care generalul ne-a lăsat sa o învățăm. Însă,viața,își etalează măreția și explicațiile abia după mai multe capitole. De multe ori drumul pe care ni-l alegem este pavat cu obstacole. Iar tot de atâtea ori se poate dovedi greșit. Cu răbdare fiecare ajungem să conștientizăm asta. Dar pentru asta,dragii mei, este necesar să respirăm adânc și să așteptăm cuminți,tâlcul propriei povești, în banca vieții.

Lecția numărul trei: Recunoștința determină prezența miracolelor în viața noastră.

Expresia “Mulțumesc!” izvorește din străfundul sufletului în momentul când purtăm modestie și iubire față de orice și oricine. Ea nu poate proveni decât dintr-un gând curat și o intenție pură. Iar astfel așternem condițiile esențiale ale unui cadru feeric pentru o lume mult mai bună. Inima noastră,astfel devine un loc însetat de frumos. Miracolul reprezintă realizarea imposibilului în această lume. El apare doar dacă omul are crez că se va înfăptui. Recunoștința activează acest crez care adapă nevoia de frumos a inimii noastre. Credeți și multumiți pentru tot ce aveți. Astfel înfăptuim miracole.

Lecția numărul patru: Cand pierdem persoana draga noua,trebuie sa învățămsupraviețuim cu dragostea pe care aceasta a ales să ne-o lase.

Sunt momente in care pierdem universul sufletesc in cadrul căruia obișnuiam să ne cuibărim.Poate fi vorba de părinții care aleg să se îndepărteze de propriul copil rebel,deoarece nu doresc să fie asociați cu el. Sau poate fi vorba despre propriul copil care alege să se îndepărteze de copilăria care l-a rănit și marcat. Sau poate uneori este doar străinul ori străina care ți-a furat inima…

Ei au ales să plece. S-au dezbrăcat de dragostea cu care noi i-am copleșit de fiecare dată.Însă înainte de a pleca aceea dragoste lepădată de către ei s-a întors la sursa ei,adică la noi.

Ne plac momentele când suntem înconjurați de persoane pe care le iubim. Adorăm și ne măgulim atunci când suntem iubiți.Dar suntem devastați când cei în care am investit atât de mult pleacă din viața noastră.

Știți ce este și mai trist?Va spun eu…Este debusolant că întreaga frustrare și neîncredere provocate de către acele persoane care au renunțat la noi, le rasfrângem asupra celor din jur care aleg să fie lângă noi. De ce facem asta? Este atât de greșit. În esență reușim doar sa ii obosim sufletește pe cei care ne stau alături. Și știți ce face un om când a obosit sufletește?Se va retrage…Iar apoi trecem prin aceleași etape din nou și din nou.

Haideți sa împărtășim dragostea,să lepădăm dezamăgirea și neîncrederea provocate de către cei care au plecat. Cei care rămân și vor veni în viața noastră nu merită să ne îndoim de ei doar pentru că altcineva ne-a zdrobit sufletul. Ei merită deplina noastră încredere și dragoste până la proba contrarie.Rețineți,dragostea își are propriul curs și dacă încercăm să-l perturbăm cu mizeria îndoielilor sufletești proprii, vom sfârși prin a ne îneca in propria-ne prostie.

Povestea tipică a cântarului buclucaș

M-am tot gândit și răzgândit dacă voi scrie acest articol. În sinea mea,la momentul analizei, se dădea o luptă. Pe de o parte apărea rușinea care îmi dicta că dacă voi recunoaște nepăsarea cu care m-am tratat,de-a lungul acestor cinci ani de zile, voi cădea în extrema penibilului. Însă cealaltă parte din mine îmi șoptea timid că voi putea ajuta la constientizarea faptului că doar căutând să rezolvăm problema putem fi mult mai câștigați,decât dacă o ignorăm.Adevărul constă în faptul că eu de-a lungul acestor cinci ani de zile știam gravitatea situației.Știam și cu cât a ajuns greutatea corporală să oscileze. Doar că cu cât mă luptam mai intens cu atât eșuam mai mult.Vă sună probabil straniu,dar in același timp extrem de cunoscut?! Eu cred că da.

658x0_cantar

Haideți să fac o scurtă recapitulare a greșelilor pe care cu atâta inconștiență îmi permiteam să le comit.Practic cu această inconștiență si ignoranță mă jucam cu propria-mi sanatate.Totul a început undeva pe la jumătatea anului 2015. Din acel moment,deoarece pe fondul stresului si a anumitor probleme personale am ajuns să mănânc necontrolat doar la ore nepotrivite(orele 23-24). Pe parcursul zilei nu prea reuseam să consum mai nimic fiind împărțită între orele de curs și seminar și micile acțiuni de voluntariat pe care le întreprindeam la acel moment. Rezistam eroic,fara hidratare si hrană, până seara târziu când dădeam năvală spre frigider sau spre micul meu depozit cu prostioare comestibile(gen diverse sortimente de chips-uri,popcorn,ciocolata,prăjiturele,fast-food,etc.). Apoi,bineînțeles,somn de voie…Nu conta că aveam burta plină și săracul meu corp nici măcar nu începuse procesul amplu al digestiei. Dimineata săream eroic peste micul dejun,ba chiar de foarte multe ori și peste masa de prânz. Aveam mici gustari pe parcursul zilei,dar bineînteles total greșit alcătuite.De hidratare nu mai vorbesc,era exclus să consum mai mult de 300 ml per zi.

1fb6fad00f559f12b6ae681b8f1059b8

Acum privind în urmă mă mir că am ajuns totuși să o duc în acest ritm atâta timp.Însă acesta a fost doar începutul… Deoarece apoi a venit vremea sa am un job serios care implica dăruire,devotament și multă muncă. Mie nu prea îmi place să fac lucrurile doar pe jumătate.Dacă mă implic,ajung să îmi pun fiecare strop de energie în ceea ce fac,mă consum dacă ceva nu îmi iasă și lupt să înclin balanța cât mai mult în favoarea mea sau a echipei cu care lucrez.Această etapă a venit la pachet cu și mai puțin timp pentru mine. Nici vorba de sport,gătit,mâncat regulat și la ore aproximativ aceleași!Iar acest aspect a mai contribuit puțin la deformarea mea fizică(mă automutilam inconștient,pratic).

bf5b8830f2a5b91bb0dc5f52df566442

În sfârșit ajung și la ultima decadă a încercării mele disperate de a remedia rapid această problemă. Cum? M-am apucat de sală. Mergeam regulat la tot felul de clase:de aerobic,step aerobic,clase pentru tonifiere pentru diferite grupe de mușchi,s.a. .Dar eforturile mele tot degeaba erau. Da,era foarte bine ca îmi mișcam fundul la sală pentru cel putin cincizeci de minute…Însă,eu,tot neregulat mâncam. Tot nu mi-am crescut nivelul de hidratare și tot dădeam năvală la ore nepotrivite spre frigider.Colac peste pupăză fiind și o persoană credincioasă combinam aiurea postul normal cu postul negru. Pe parcursul postului normal,ce credeți voi că consumam?Consumam,dragii mei, pateu vegetal la tub,sfânta margarină,snitele din soia mega procesată,cartofi prăjiți cu duzinele,tot felul de prostii fast-food vegetale.Plus că mâncam la aceleași ore nepotrivite,făra un nivel potrivit de hidratare și doar odată în zi.Ce parere aveți?Credeti ca doar mergând zilnic la sală(uneori și de doua ori per zi) am reușit să remediez problema mea?Categoric nu!

cat-imi-arata-cantarul-9141249805

Ajunsesem să acumulez 20 kg în plus. Ce înseamnă asta?Înseamnă că ajunsesem să fiu supraponderală la frumoasa vârstă de 25 ani.Din ce cauză?Din vina mea…Din inconștiența și naivitatea cu care mă tratam.Nu sufeream de nicio dereglare a glandei tiroide.Sufeream doar de ignoranță și tipica încăpățânare tinerească:”Eu le stiu pe toate mai bine.”.

Ce m-a determinat să mă trezesc la realitate?O simplă despărțire…Pe fond emoțional și sătulă de eforturile mele zadarnice de a remedia situația,sfârșind prin a eșua, am decis că era timpul să apelez la serviciile unei persoane de specialitate.Întâmplarea face că am întalnit un înger de om,care m-a ajutat să învăț ce e bine să mănânc,cât e bine să mănânc,la ce ore să mănânc și cum să mă hidratez corect. În momentele când simțeam că mă demoralizez acest înger pazitor ce mi-a sărit în ajutor, mă încuraja să continui.Bine a făcut,fiindcă în cel mult jumătate de an am reușit să dau jos cele 20 kg pe care le purtam degeaba.Pe această cale,aleg să îi multumesc din nou pentru sprijin,ajutor și rabdarea avută cu mine pe parursul acestor luni.Ea m-a salvat de la posibilul meu colaps în derivă.

85961ea0d3de38e1a59a590321002a3d

A meritat?Categoric da,recomand oricui care asemeni mie se simte depășit de situație să apeleze la ajutor specializat.A fost costisitor?Nu,întru totul. Dar din punct de vedere financiar a costat mai mult decât stilul meu de viață anterior ,însă pentru mine investiția în acest stil de viață a fost cea mai bună din ultimii cinci ani de zile.Mi-a fost greu?Recunosc că puțin mi-a fost. A implicat trezit mai devreme,luarea micului dejun(obicei atât de necunoscut mie),a trebuit să pregătesc din timp masa de pranz pe care o luam cu mine la birou,pregatirea cinei,mersul constant la cumpărături,s.a. . Dar nimic trainic nu vine pe calea cea mai simplă.Totul se construiește prin voință,ambiție și mici sacrificii.Am terminat dieta? Nu. Acesta va ramane un stil nou de viață pentru totdeauna.

maria&ema (3)

Am scris aceste rânduri pentru voi,cei care sunteți în umila mea situație inițială și care nu aveți habar ce trebuie să faceți sau de unde să începeți.Am scris această confesiune pentru tine,cititorule,aflat în impas.Nu lăsa timpul să treacă degeaba pe lângă tine.

Nu lăsați,dragii mei, ca timpul să repete nefericita poveste tipică a cântarului buclucaș care vă joacă feste.Luați atitudine,cereți ajutor specializat și să nu vă fie niciodată rușine să recunoașteți problema pe care o aveți.Recunoașterea problemei este primul pas benefic pe care,voi, îl puteți face vreodată.Nu uitați…Pentru a râmâne oameni frumosi,noi,trebuie să fim înainte de orice sănătoși și energiți.Pentru asta avem nevoie de o temeinică educație nutrițională și culinară.

8fa51371a9d75784568af83c6de68d0a

Îmi doresc să nu îți fi dorit altceva.

Azi in liniștea odăii ce ma odihnește,rememorez tot ce s-a întâmplat. Se putea evita? Puteam fi altfel? Se putea sa nu-ti fi dorit să îți doresti ceea ce e acum?

Întrebări fără răspuns.Toate te au pe tine în conținutul lor. Nici nu se putea altfel… Când iubești și îți pui sufletul pe tava, îți pierzi puterea. Orbești…

Îmi doresc să nu îți fi dorit altceva. Îmi doresc sa ma fi considerat suficientă pentru tine. Îmi doresc să nu fi visat la alte brațe, la alt zâmbet și mai ales la o altă ființă care să îmi ia locul. Îmi doresc doar…

Pentru mine erai suficient. Pentru mine erai tot ce aveam nevoie. Posibil ca în capul meu să mă fi considerat suficientă, dar nu eram. Azi vreau doar sa scap de gustul amar al ultimelor cuvinte adresate. Dar din pacate acestea vor rămâne pentru totdeauna întiparite în inima și minte. Ele, situația,mă țin captivă într-un lanț vicios.

Azi poate e cazul sa merg mai departe. Dar nu mai am forță. Azi rămân doar… Rămân să pansez răni și să supraviețuiesc. Căci nu m-ai învățat cum să fac asta. În ciuda miilor de greșeli grave,făcute de tine, acceptate și acoperite de mine, mereu mi-ai fost de ajuns sa fiu împlinită. Poate pentru ca te-am iubit prea mult. Poate pentru ca m-am îndrăgostit de bărbatul nepotrivit.

E simplu… Cât iubim nu vedem ceea ce este persoana de lângă noi. Înghițim, acoperim și acceptăm lucruri care poate dacă s-ar fi întâmplat in afara relației nici măcar nu puteam gândi să le tolerăm. Dar așa e când iubești, orbesti!

Ceea ce îmi dă putere azi să îmi doresc să depășesc momentul constă în căutarea ta disperata de a găsi o înlocuitoare. Asta îmi arată că nu m-ai iubit suficient,poate deloc,ori poate nu ai știut cum să mi-o arăți. Să iubești omul nepotrivit este ca și cum alegi sa găzduiești conștient un virus care ști că poate fi letal. Cu toate acestea îl hrănești și găzduiești conștient…

Te-am considerat tot, iar când ai plecat am rămas cu nimic…

Azi e despre acel cineva care m-a sfâșiat. Acel cineva pe care eu îl consideram cosmosul meu…

Totul a început subtil… Eu ma temeam ca dacă voi ajunge să țin la cineva o sa sufăr la final. Însă tu ai venit și mi-ai spulberat treptat acest crez. Mi-am dărâmat zidurile. Și m-am dedicat total. Ai ajuns sa îmi fi tot. Acel tot pe care oricine și l-ar dori. Acel tot ce te schimba pe vecie. Dar la final s-a dovedit ca eu eram doar opțiunea de urgență.

A venit și finalul. Fiecare poveste are un final. Al nostru,eu, am sperat să fie de basm și nu unul de coșmar. Însă nu am putut sa schimb nimic din tot ce s-a gravat la final. Ai venit și mi-ai zis ca degeaba pentru mine ești tot dacă pentru tine eu sunt nula și inexistentă. Ai avut dreptate…

M-a durut. M-a dărâmat plecarea ta. M-a lăsat fără aer. Zile la rând am refuzat sa despachetez crezând ca e o decizie de moment. Dar a fost una gândită atent de tine. Au fost zile in care speram sa vi, sa suni. Nici ca ți-a mai păsat…

Acum la final realizez ca eu te consideram tot. Erai universul din sufletul meu. Bucuria care ma motiva. Dar ai plecat și m-ai lăsat fără nimic. De aceea e bine sa nu pui pe nimeni mai presus de tine. Sa nu te increzi in iubiri și in oameni de ocazie. Căci la un moment dat toți vor trăda pentru propriul bine. Când faci din cineva universul fericirii tale sfârșești la final in cea mai amară dezamagire posibila.

Ai fost… Am fost… Erai tot… Ai plecat și m-ai lăsat fără nimic… Drum bun îți doresc. Dacă ma iubeai nu ma părăseai nici dacă te rugam…

Antidotul oboselii sufletesti

Călătorim și pribegim prin lumea-ntreagă…Uneori obosim și ne rărim pasul până încetăm din a mai păși. Ce greu e! Ne rostim asta la fiecare pas și gâfâim. Ce e de făcut?Abandonăm tot sau continuăm? Grea întrebare și la fel de greu e și răspunsul.

Dragii mei, suntem făcuți din iubire și în alcătuirea noastră ca indivizi tot iubirea domnește. Priviți, vă rog, un copil cum în joaca lui emană prin toți porii aceea dragoste de care noi suntem convinși că ne-a părăsit demult.

Adevărul este că noi așa ne-am educat să iubim doar ce credem noi că ne avantajează.Iar uneori în momentele cruciale când avem un moment nefericit blamăm absolut tot. Eu însă am învățat din lecțiile primite de-a lungul timpului că momentul acela nefericit reprezintă cea mai de preț comoară. Nu vă zic să vă cufundați în depresia lui. Din contră vă sfătuiesc să gândiți cât mai rațional și într-un mod cât mai pozitiv posibil.Credeți că puteți?Eu zic că puteți.

Însă apreciați momentele nefericite din viața voastră,chiar și momentele în care poate toti vă râd în nas. Aceste momente sunt de neprețuit.Acum parcă aud în surdină tot șirul de întrebări și de nelămuriri pe care mi-l adresați retoric. Cum e posibil așa ceva? Te contrazici cumva? Mai sus nu ziceai ca…Tot ce ziceam se păstrează,doar adăugăm și acest sfat. Va recomand să aveți îndeajunsă recunoștință pentru toate momentele care vă îngenunchează sufletul. Aceste momente sunt cele în care învățăm să fim răbdători și să avem încredere că după grandioasa furtună ce ne traversează existența curând se va ivi soarele din nou. Aceea răbdare și încredere oarbă practic sunt de neprețuit. Gândiți-vă că fără acel obstacol nu am fi ajuns aici în acest punct. În fiecare moment multumiți fie situației,fie acelor persoane care v-au rănit. Căci fără de ele, noi nu am mai fi aici.

 

Odată ce ajungem să gândim astfel, cu siguranță vom prinde mai multă putere.Cel mai ușor e să ignorăm, să blamăm și să ne victimizăm.Nu noi suntem vinovati! Ei au făcut să fim în situația asta…Probabil în tot ce vă rostiți există o sămânță de adevăr.Însă tot ce faceți este să vă irosiți energia, să vă obosiți și mai mult. Sunteți niște ființe extraordinare! Vă rog să nu uitați asta niciodată îndiferent de situație sau de vorbele celor din jurul vostru. Voi aceste ființe minunate și capabile de a iubi, vă rog să vă iubiți fiecare nereușită la fel de mult precum vă iubiți fiecare victorie. Acceptarea este deja un prim pas spre a combate aceea oboseală sufletească apăsătoare. Aceasta în combinație cu recunoștința reușește să vă ridice la acel rang pe care vi-l doriți. Tot ce trebuie să faceți este să iubiți, să vă implicați în tot ce întreprindeți în acest moment și să vă lăsați iubiți la rândul vostru. Nu uitați că grandoarea fiecărui moment constă în a-l trăi prezent indiferent de cât de bun sau rău îl considerăm noi. Iubiți, fiți raționali,fiți frumoși și mai ales fiți prezenți. Acesta e momentul,iar el nu se va mai întoarce.Credeți-mă!

Temeiuri in paragina. (lyrics by me)

c0b161e77bfd49402009133c2b9ee293
Pământ absent, mereu strigi în noi,
Urli deseori că ne vezi prea goi.
Iar noi rușinați aplecăm sufletul vioi,
Zvâcnind,grăbești al nostru sânge greoi.
Dansul mereu se începe în pași de doi,
Însă apoi…Unul din noi se pierde-n sloi.
Inimă, tu, porți mii de tărâmuri noi,
Neștiind că noi abia ne purtăm trupul, goi.
Sărutul leagă pătimaș două inimi frumoase,
Însă timpul le desparte pe cele două păcătoase.
Buzișoare vineți, fierbeți sufletul vioi
Și tulburați sângele din greu… Da, voi!
Noi, oamenii, suntem ființe neputincioase
Ce ne pierdem firea în luptele vieții tumultoase.
Culegem petalele florilor sorții ce ne-au fost lăsate
Și uităm să îngrijim tulpinile de secole uitate.
Nisipul se scurge-n clepsidra măiastră
Și astfel viața se pierde sub bolta cerească.
Efemeritatea se regăsește-n lacrimile noastre,
Hrănind sufletele care maiapoi se pierd printre astre .

Tributul a ceea ce am devenit azi, ți se datorează, iubire!

Azi, afară e însorit și vântul îmi dăruiește mângâieri cu ale sale unduiri. Tot azi nu am putut să ignor faptul că ceea ce azi am devenit, se datorează doar ție, iubire.  Mi-ai pătruns în suflet atunci când îmi juram că de fiecare dată când voi mai da de tine… Te voi alunga cu toată voința mea.  Ah, cum e viața! Când pierzi pe cineva, viața îți pune în cale pe altcineva. Ironia unui destin care ne perindă pe acest fir subțire a vieții. Treceam printr-o despărțire. Uram numai gândul unui altul în viața mea. Nici nu mai vorbim… Refuzam să ies să cunosc alte persoane.  Rănile ce le dobândisem în urma acelei pierderi îmi întunecaseră gândirea. Credeam că tot sexul masculin erau asemenea celui căruia a părăsit viața mea. Dar, dovadă vie a fost că viața își propuse să mă învețe că oamenii frumoși mă înconjoară. În final, ea, a reușit. Nu îmi pot explica motivul pentru care, ea se încăpățânase să îmi dovedească contrariul. Dar îi sunt recunoscătoare că mi-a înmiresmat existența cu prezența celei mai minunate persoane.

Totul a început dintr-o întâmplare banală. Era începutul unei idile studențești. Puțin atipică, dar extrem de intensă în ceea ce ma privește. La început am respins toate încercările lui de a se apropia de mine. Însă dupa câteva luni îmi era clar ca ne era sortit să dau o șansă acestei pasiuni noi născute.  Acum când mă gândesc, s-au cumulat aproximativ 20.400 de ore petrecute împreună cu bune  și cu rele. Astfel că astăzi e despre tine.

Sunt foarte norocoasă să am un motiv care mă face să zic:” La revedere!” atât de greu.

Înainte eram genul de persoană care nu ezita să reunțe la persoane. Ba chiar acum că privesc retrospectiv cred că de cele mai multe ori alegeam calea cea mai ușoară, anume să dau bir cu fugiții. Însă azi, am învățat să dau a doua șansă unui om. Am învățat să privesc dincolo de aparențe. Și nu regret căci am cunoscut suflete cu adevărat extraordinare. Suflete pe care înainte nu aș fi apucat să le cunosc datorită lașității mele. Azi am cunoscut cu adevărat sufletul drag care îmi e alături 24 de ore din 24. Am învățat să nu îl judec și să fiu mai indulgentă cu anumite imperfecțiuni. Astfel am dat frâu liber sentimentelor și gândurilor pozitive. Cel mai important am învățat să nu îl schimb ci să îl accept asa cum este el cu adevărat. Cred cu tărie că iubirea este momentul în care nu dorești să schimbi jumătatea de lângă tine,ci este momentul  când îți dorești să te schimbi pe tine însuți. Să tinzi la perfecțiune și să schimbi întunecimea anumitor greșeli proprii.

imaginea 7

L-am privit ca pe un prieten până am realizat că îl iubesc.

La început e adevărat că l-am privit ca pe un prieten foarte bun. Ba chiar negam existența sentimentelor pe care le nutream pentru el. Credeam că devin vulnerabilă dacă recunosc că iubesc omul de lângă mine. Dar nu regret că am pășit treptat în această experiență a cuplului. Astfel am descoperit un suflet mărinimos și un prieten de încredere. Nu mă tem niciodată că dacă voi avea nevoie de el la 3 dimineata, el nu va veni. Ba din contră nici nu ar clipi. Cred că e cel mai bun lucru pe care puteam să îl primesc de la Dumnezeu. Astfel… Îți multumesc pentru toate orele în care mă asculți și mă sfătuiești cu maturitatea pe care eu încă nu o am pe deplin. Îți multumesc că indiferent de greutățile noastre mereu îți faci timp să îmi acorzi atenția după care tânjesc uneori. Îți mulțumesc că mi-ai acceptat copilăria mea și ai intrat în jocul acesta fără să mă critici. Cel mai important cred… Îți mulțumesc că exiști și că dintre toate m-ai ales și ți-ai concentrat toată răbdarea asupra mea.

 

Ceea ce am alături de tine, nu mi-aș dori alături de niciun altul. Privirea ta mi-a înghețat cuvintele….

 

Ceea ce mi se întâmplă acum cred că se întâmplă alături de persoana potrivită acestei clipe. Nu mi-aș dori să împărtășesc aceste momente cu o altă persoană. Sunt adepta concepției că ceea ce dețin acum e la momentul potrivit si în concordanță cu persoana ce mai potrivită pentru această etapă. Sunt recunoscătoare pentru momentul prezent și nu dau curs gândurilor de a schimba sau ruina magia pe care jumătatea o acordă clipei prezente.

 

Sunt eu însămi când sunt alături de tine.

Este foarte important atunci când alegi persoanele care te înconjoară să poți să te exprimi sincer. Să nu te ascunzi în prezența lor, crezând că defectele ce le deținem va îndepărta persoanele respective. Criteriul crucial la care recurg când îmi aleg persoanele care să mă înconjoare este acela de a putea să îmi exprim personalitatea liber fără nicio reținere. La fel esste și în relația mea de cuplu. Nu pot împărți nicio secundă alături de omul drag mie dacă prezența mea îmi restricționează modul meu de a reacționa sau de a mă comporta. Căci la urma urmei nu aș mai fi eu,ci aș deveni falsă. Ah, Domnului! Omul drag mie, pe care îl iubesc și îl apreciez din tot sufletul, mă face să fiu eu însămi în orice situație indiferent de cât de umoristice, serioase sau penibile ar fi aceasta. Nu pot decât să mă simt cea mai norocoasă. Să iubești fiind tu însuți e o reală binecuvântare de care orice om ar trebui să se bucure în fiecare zi.

Iubesc să îți fiu alături.

 

Cunoașteți acel moment de recunoștință când realizăm că iubim faptul că putem fi alături de persoana iubită?! Recunosc că experiența aceasta m-a schimbat. A scos la iveală cea mai bună versiune a mea. Iubirea ce o port acestui om m-a ambiționat să mă perfecționez. Să fiu cea mai bună și să îi acopăr toate nevoile și dorințele. E ciudat cum un om egoist,așa cum eram uneori dinainte de a-l cunoaște pe el, se poate schimba într-un om generos. Un om care se dăruiește în întregime celui de lângă el. Dar într-adevăr iubirea te schimbă și te îmbunătățește pe toate planurile. Iar faptul că respecți și primești respect, încredere te determină să fii cel mai împlinit om. Deoarece ști că toate eforturile tale merită și nu sunt în zadar. Astfel că iubesc să îți fiu alături și să mă dedic fiecărui detaliu ce ține de persoana ta, om drag mie.

Atunci când rădăcinile relației sunt adânci, nu trebuie să te temi de adierea vântului sorții.

 

Rădăcinile relației de cuplu se adâncesc atunci când bazele relației de cuplu sunt cei trei piloni: încredere, respect și iubire. Fără cei trei piloni relațiile s-ar destrăma. E important să învățăm să respectăm persoana ce ne e alături. Să acordăm încrederea necesară celui ce ne însoțește pe acest drum a vieții. Dar condiția de bază este să iubiți sincer aceea persoană. Căci fără această condiție nu ar mai fi valabili ceilalți doi piloni. Căci nu putem respecta sau a ne încrede în cei la care nu ținem deloc sau de care nu ne pasă.

 

Draga mea, fii frumoasă fiind tu însăți!

Ceea ce voi scrie pentru unii va fi ușor de asimilat, în schimb poate pentru mulți va rămâne un mister. Însă de câteva luni mă gandesc dacă e bine-venită această temă, anume femeia in toată splendoarea ei. Mulți o să rămâneți poate cu nedumerirea:” Cum poate fi femeia o temă?!”. Femeia nu doar că e o întreagă temă, ci ea reprezintă o înglobare a mii de tematici. Viața femeii e asemeni unei ieșiri la sanie. Startul se dă pe culmea muntelui ce spumegă sute de peisaje. Femeia se așează pe sanie cu crezul ei că va cârmii cel mai bine frâiele saniei. Pornește pe pârtia unei vieți de un alb imaculat. Un sfert din pârtie, femeia cârmuiește excelent sania. Apoi  apare un obstacol în fața saniei ei. Femeia ca să-l ocolească virează spre dreapta. Sania se destabilizează și ea cade pe solul acoperit de omăt. Obrazul ei înroșit izbește zăpada. Când își revine din șocul căderii, femeia își scutură omătul de pe haine și pornește cu capul sus să înfrunte și celelalte obstacole ale pârtiei anevoioase. Așa e femeia. curajoasă și puternică. Refuză să stagneze lângă durere și dezolare.

După un timp miracolul se petrece. Femeia se îndrăgostește. O femeie care iubește e asemeni a 10 leoaice într-una singură. Ca să-și apere dragostea răcnește și poartă lupte, unele peste puterea ei, cu oricine i se împotrivește. Dârzenia femeii e înrădăcinată în loialitatea ei. Femeia ruptă din coasta lui Adam, oricât ar colinda ea lumea în lung și în lat tot la pieptul lui Adam se întoarce căci îi aparține în toată esența ei lui. Greșelile unei femei uneori se pot justifica prin iubirea ce o poartă.

Toate acestea se întâmplă până în momentul când ea alege să dea naștere unei ființe desprinse din al său pântec. Momentul când ea imbrățișează omulețul creat din dragostea ei imensă este feeric. Lacrimile i se preling pe chipul ei angelic, iar bucuria îi năpădește sufletul și ajunge să îl posede în întregime. Acele câteva clipe de îmbrățișare se transformă apoi în ani frumoși în care ea se dedică deplin acelui suflet desprins din ea. Acum ea e împlinită, iar motivele pentru a duce lupta la un alt nivel, unul superior, sunt consolidate mult mai bine. Aceasta e clipa când ea respiră prin copilul ei, zâmbește doar prin zâmbetul lui și trăiește doar prin binele acestuia. Și-ar lepăda viața într-o secundă pentru pruncul ei daca i s-ar cere. Ceea ce relatez acum doar o mamă poate să îmi confirme.

Cu toate astea ne întrebăm dacă femeia are vreun cusur în toată această putere cu care se naște. Astfel că voi continua să vorbesc despre adevărata putere a femeii de pretutindeni.

5647ba17b6cd82820d599e5e5240edb7

Cineva a zis că femeia are inima unei leoaice neînfricate, pielea unui rinocer și sufletul unui înger. Si mare dreptate a putut avea. Inima ei nu se teme de nimic. Nici chiar de moarte. Atâta timp cât dragostea ei îi este propagată în lume și ea are puterea să o apere cu dârzenie, sufletul ei se transformă într-un înger viu. Oricâte săbii i-ar tăia trupul ea face din dragoste un scut și astfel își reneagă durerea la propriu.

39bcb80c09ee9d5c88143de6c4f33215

Puterea o dobândim nu că ne-am dori noi, ci pentru că suntem puse la zid. Când nu ai nicio altă opțiune de supraviețuire decât să fii dârz în luptă vei accede să lupți demn cu capul sus și neînfricare.Femei de pretutindeni, poate că lupta ne călește, însă în orice luptă pierdem o părticică din noi și doar prin acest sacrificiu ajungem leoaicele pe care bărbații le admiră zi de zi. Fii mândră de tine, draga mea, ai eliminat temerea și șovăiala din ai tăi pași. Draga mea, ai câștigat admirația mea de femeie și a bărbaților ce te înconjoară.

Nu te teme să lupți. Nu-ți fie frică că greșești, nimeni nu e perfect, iar imperfecțiunile ne  fac unici pe acest pământ. Unicitatea să știți,doar greșind, ajungem să o dobândim.

b7a0f1f6fcd68feef1157f19731b48f7

Alege, draga mea femeie, să fii femeia pe care omul de lângă tine o va întâlni doar o singură dată. Alege să particularizezi unicitatea pe care o dobândești clipă de clipă cu multe sacrificii. Nu copia ceea ce crezi că ar plăcea celor din jur. Corectează-ți caracterul acolo unde greșești. Perfecționează-te, dar nu copia pe nimeni de dragul unei admirații temporare. Adevărata admirație o câștigi doar fiind tu însăți. Această calitate o vor aprecia toți cei ce te înconjoară. Și vrei să ști de ce? Ți-o zic ca de la femeie la femeie. Doar această calitate te desebește de restul celor 7,2 miliarde de persoane ale Terrei. Doar astfel devii reală și palpabilă celor ce te privesc.

a78641cab47e1afb44fb5cf67bacd277

Draga mea, mândrește-te cu imperfecțiunile tale. Fii mândră de fiecare rid de pe chipul tău, căci acesta este sudoarea luptei pe care o duci zilnic. Acest neinsemnat rid este efortul și stradania ta de a apăra ceea ce este al tău. Nu te gândi insistent la kilogramele tale.Gândește-te, draga mea la sufletul tău. Răsfață-l pe el cu motivării puternice, cu dragoste nemărginită și cu blândețea ta.Ajută-l să crească în pieptul tău prin faptele tale de vitejie. Căci tu ești puternică, cea mai puternică! Doar tu ai puterea de a-l face să crească și să se dezvolte.

Draga mea, nu te îngrijora ca nu știu ce șuviță nu îți stă precum îți dorești. Sau că machiajul de azi e precar. Draga mea ai ajuns la maturitatea când vezi aceste aspecte,simple pledoarii pentru o apreciere falsă. Fă-ți griji pentru sănătatea ta și pentru bunăstarea ta morală. Lasă pretextele că nu arăți suficient de bine. Si ce? Cui îi pasă? Nu ești un obiect de decor. Tu exiști, ești umană. Umanitatea nu constă intr-un strat de fond de ten, un ruj bine ales, sau coafura aia care îi face pe restul să ofteze. Nu te teme! Frumusețea ta vine din interiorul tău. Ești frumoasă așa cum ești. Dumnezeu te iubește pentru blândețea ta, pentru bunătatea ce o emani. Fii blândă și nu îți pierde bunătatea. Frumusețea e redată de sufletul tău, de emoția ta și nu de chimicalele cu care îți acoperi tenul.

f25d44547ed2619d702438c2893128bc

Știu vei zice: alții îmi răsplătesc bunătatea cu răutate. Și ce, draga mea? Nu fi și tu ca și ei, te rog! Fii tu cea diferită și vei vedea că vei schimba situația din jurul tău și modul în care o percepi. Nu trebuie să ma crezi… Tu doar încearcă și apoi vom vorbi în tihna odăii. Draga mea, femeia puternică care admite imperfecțiunile ei și nu îi e rușine să le afișeze, aceea,e cea mai frumoasă din lume. Nici eu nu sunt perfectă. Când eram mică pe seama danturii mele râdeau mulți. Dar eu am iubit fiecare dinte pus de natură în felul în care era pus. Da, apoi am purtat aparat dentar la 20 de ani pentru că somnul îmi era afectat de poziția dinților mei. Însă nu mi-a fost rușine să fiu eu însămi chiar și cu acel defect și cu acele râsete din fundal. Așa te rog să fi și tu. Fii puternică și neînfricată!

b77a0d686d5b135957f0fabfc9a3a72b

Inima în retrovizor cu trecutul, aferentă cu prezentul

Îmi golesc mintea de tot… Mă așez confortabil pe canapea cu o ceașcă aromată ce conține ceai verde. Privesc aburii ce se desprind din lichidul aromat. Se aseamană cu durerea ce iasă din sufletul meu. Aburii încălzesc palmele mele tremurânde, durerea în schimb îmi încălzește trupul. Dacă nu ar fi ea si trupul s-ar răci, aș muri? Simt cum mi se accelerează pulsul… De atâta timp o port cu mine. Nici nu stiu sa fiu fără ea. E parte din fiecare clipă a vieții mele.

21430530_1436048536464021_7794594353318925139_n

Dacă am învățat ceva de-a lungul anilor, acest ceva s-ar rezuma la a renunța la orice așteptare. Suna pesimist, suna absurd… Știu!

Dar când eram mică visam ca atunci cand ma voi căsătorii sa port rochia albă, mulată pe corp, cu volane atent lucrate si cu trena fantastica. Era rochia bunicii mele. Nu ca ea m-ar fi legat de o fericire atipică, dar ea mi-ar fi creat o legatura puternica cu trecutul. Rochia însă a dispărut odata cu visul meu de copilă naivă.

11988742_912644768804403_3182605633178641572_n

Visam ca la vârsta de 18 ani să strâng mâna bunicii mele si a bunicului meu… Să ii îmbrățișez puternic.Atât de puternic încât timpul să se opească în loc. Să le zic ca îi iubesc si ei sa-mi ureze :”La mulți ani!”. Însă intamplarea face ca bunica să îmi moară în brațe la doar 6 ani, iar bunicul să il pierd mai tarziu când urma să implinesc 16 ani. Așteptarea mea s-a năruit…

Apoi am crescut cu gândul că poate măcar mama la cei 18 ani împliniți urma sa imi fie alături…. Dar ea mi-a fost alături cu gândul de la mii de kilometri depărtare,din cealaltă parte a lumii. S-a mai năruit încă o așteptare.

De pe atunci am învățat că timpul nu m-a făcut să uit ci doar m-a ajutat să cresc și să înteleg mai bine unele lucruri.

cbb9f42841579144bf0c0d4450683126

Azi timpul s-a scurs si am ajuns să iubesc persoane nepotrivite. Să-mi dedic timpul celor care m-au și uitat deja. Dar am iubit și persoane a căror suflet merită apreciat…Timpul însă ne-a despărțit intr-un fel sau altul.

Am iubit si iubesc. E greșit? Am ridicat pe piedestaluri înalte persoane care ei își doreau să mă distrugă în final. Dar am iubit și persoane ce mi-au rămas întipărite în suflet.Nu regret… A iubi nu e o greșeală.

În această manieră sufletul meu a acumulat cicatrici adânci. Cicatrici ce vor reda cândva poveștile ce le păstrez în mine cu atâta grija. Ochii mei de multe ori s-au umplut de lacrimi. Recunosc ca uneori nopțile mele sunt albe . Nu pot dormi… Contemplez ore în șir ceașca de ceai… Și când ochii mei obosesc si cedează lâcrimând, eu, mă cuibăresc și mai adânc în așternutul moale. Uneori mă prind zorii dimineții nedormită și urmărind spectacolul culorilor redat de către răsăritul soarelui. Apoi mă îmbrac cu ce găsesc prin șifonier si pornesc spre muncă și spre activitățile cotidiene. Ziua muncesc din greu, ocupându-mi gândul și concentrându-mi atenția responsabilităților mele. Așa trec anii pe lângă mine. Trec greoi si uneori lăsându-mi urme vizibile pe cord.

Sunt doar o trecătoare care azi este aici, dar mâine nu va mai fi. Am învățat să mă detașez de lucruri și să ma atașez de sufletele din jurul meu. Uneori e greșit. Astfel pot suferi din nou. Dar un suflet frânt,nu mai poate fi dărâmat atât de ușor. Un suflet înfrățit cu lipsurile și greutățile îmbrățișează mai ușor durerea. Un suflet ca al meu rupt în mii de părți nu mai poate fi frânt.

16825956_1249952058407004_510099203438426615_o

Ieri am fost, am sperat și am dăruit. Azi sunt aici gustând din propriu-mi destin. Iar mâine nu voi mai fi deloc. Asta înseamnă să ai inima în retrovizor cu trecutul,aferentă cu prezentul și predispusă viitorului ce are puterea de a o spulbera.

Ieri versus Azi ( autor :Emanuela M.)

Ochii pierduți în zarea călătoare,
Tocmai azi vă întrebați de existența voastră întâmplătoare…
Mii de gânduri trupul îl năpădesc,
Zboară unul câte unul fără să apuc să mai gândesc.

Azi tăcerea împrejurimile le înconjoară,
Dar nimic nu mai e precum era odinioară…
Azi fericirea e o filă atât de rară…
Pe acest front esența noastră pare să dispară…

Ieri iubeam buze moi umezite…
Azi iubim frustrări trecătoare atent clădite.
Ieri accentuam zâmbete fermecătoare,
Azi evidențiem golurile sufletelor noastre neprimitoare.
Ieri colecționam amintiri prețioase,
Dar azi adunăm rămășițele durerii periculoase.

Tot ce ieri era sacru și sublim pentru noi,
Azi treptat a devenit încă o piesa de gunoi.
Ne agățăm de prea multe iluzii tăioase
Și uităm să continuăm să fim aceleași ființe frumoase.

5f79ce5cf9cf4b2beb5578022350853c

Cum să iubim de Valentine’s day şi de Dragobete?

Azi e greu să încep să scriu nechibzuit. Urmează o sărbătoare atât de specială şi unică în felul ei de a fi, sărbătoarea iubirii… Deşi nu neg căci mă deranjează puţin din propriu-mi patriotism faptul că noi sărbătorim o tradiţie de sorginte americană. Dar la urma urmei…Cine sunt eu să mă opun cu îndârjire acestei zile?! Dar ca o subtilă sugestie poate vom adopta şi o zi a recunoştinţei.

4885bc080cef6eb5f187b1a09a6aca89

Ziua Recunoștinței (engleză: Thanksgiving Day, franceză: Jour de l’Action de grâces) este o sărbătoare anuală de o zi, în care se mulțumește (tradițional lui Dumnezeu) pentru bogăția recoltei din acel an. Ea se sărbătorește în cea mai mare parte a Americii de Nord(Statele Unite și Canada). Este o sărbătoare a familiei. În Statele Unite majoritatea afacerilor (în afară de magazine) sunt închise joi și vineri în săptămâna cu Thanksgiving pentru a permite angajaților să se reunească, cu familia.Această sărbătoare a fost preluată de primii coloniști sosiți în Lumea Nouă, unde a fost sărbătorită pentru prima dată în anul 1621, ca semn de recunoștință față de recolta miraculoasă obținută în condiții climaterice dure. În decembrie 1941, Congresul SUA a adoptat o rezoluție prin care a 4-a zi de joi din noiembrie devine oficial sărbătoare națională a SUA.

Posibil că odată cu o astfel de tradiţie am putea să rostim mai des subtilul mulţumesc. Dar trecând peste mica sugestie, doresc să aduc în inimile celor ce citesc azi acest articol o mică emoţie şi un mic imbold de a preţui mult mai mult persoana iubită.

Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.” (Mihai Eminescu, Dorinta)

a3f7628210be384613a53e721bff4819

Eminescu în poezia sa “Dorinţa”  aminteşte hotărât că de-a lungul timpului, deasupra noastră, au să cadă “rânduri-rânduri”. Oare o fi spus asta la voia întâmplării ? Luând treptat întelesul acestei afirmaţii putem observa că florile de tei sunt simbol al dragostei în literatura clasică, iar căderea lor în rânduri şi rânduri arată o continuitate al sentimentului în sine. Acum lăsând literatura deoparte ştim că şi Divinitatea a lăsat poate cea mai importantă poruncă nescrisă . Această poruncă zice:”Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuți” (Mt. 22, 39). Deci din aceste două argumente putem trasa o scurtă concluzie. Această concluzie constând în faptul că în lumea aceasta există un singur element nemuritor, dragostea. Dacă iubim lăsăm urme ale pașilor noştri în lume prin amintirea oamenilor pe care i-am iubit și ne-au iubit la rândul lor. Iubirea e precum o legendă… Nu se scrie, ci se transmite prin viu grai şi cu fapte concise răzbate timpul cu uşurinţă şi nu moare niciodată. Aţi văzut voi poveşti de dragoste adevărate şi pasiuni înflăcărate faţă de anumite vise moarte? Eu una nu am văzut şi cred cu tărie că atât cât voi mai trăi nu voi vedea. De ce? Pentru că dragostea adevărată dăinuieşte peste veacuri şi e nemuritoare.

De multe ori din dragostea a două persoane se naşte o nouă viaţă . Dragostea e dătătoare de viaţă…Dragostea e cea care ne redă speranţa că ziua de mâine va prinde un contur mai bun.

” Iubire să nădăjduim!
Zău, fericiţii toţi din lume
Vor invidia a noastre nume,
Atâta o să ne iubim!” (Paul Verlaine, Cântecul bun)

Un mare poet al curentului literar, simbolism, spune în poezia sa “Cântecul bun” :” Iubire să nădăjduim!” . Nu a zis asta din neştiinţă. A rostit acest aspect din considerentul că nădejdea se adăposteşte în dragoste. Nu există nădejde în ură sau în răutate. Iubirea e un ideal spre care toţi trebuie să nădăjduim în sufletele noastre. Dragostea redă fericirea şi nu invers… Fericirea nu redă iubirea. Dar ca să atingem etapa desăvârşirii personale în cadrul căreia în iubire să nădăjduim e necesar să ajungem să iubim cu atâta tărie încât :”fericiţii toţi din lume vor invidia a noastre nume”.

7cfddd59576fa559cbe22ec7e6e08abd

Închei acest articol prin a vă lăsa în gând cu o frumoasă definiţie a dragostei :

 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,  nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,  nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,  acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.” (CORINTENI 13:4-7)

Fie ca minunata sărbătoare de mâine ,Valentine’s day, să ne regăsească cu dragostea potrivită în suflet şi să ne inspire din poveştile de dragoste a altor persoane într-atât de mult încât să înmagazinăm atâta dragoste cât să ne ajungă pentru întreaga viaţă. Şi chiar dacă suntem singuri în această zi, fară vreun partener de viaţă,să putem fi în stare să nădăjduim mereu în sentimentul frumos al dragostei. Noi putem să inspirăm întreaga lume prin blândeţe,fapte bune demne de respectul tuturor şi prin speranţa frumoasă în bine şi nu în rău. Toate aceste elemente se regăsesc în iubirea din inima noastră. Tot ce putem noi să facem este să ne deschidem larg inima şi să lăsăm să pătrundă soarele în ea, eliminind întunericul ce nu ne lasă să trăim liniştiţi şi fericiţi.

Şi să trăim cu aceaşi emoţie şi fiori şi sărbătoarea Dragobetelor din 24 februarie. Înainte de orice suntem români frumoşi . Trebuie să fim în stare să ne valorificăm tradiţiile şi să purtăm recunoştinţă ţării în care ne-am născut şi am crescut atât de frumos.

Love will be in the air.

d758218e7056cadfaba7279d299934e8

Subconștientul, mit sau realitate? Aspecte interesante ale celor care nu cuvântă: calul și renul.Ce trebuie să ști despre un fulg de nea?

Afară iarna a pus stăpânire pe întreg pământul. Albul inocent și imaculat îmi orbește ochii. E puritate… E o liniște ce s-a așternut în jocul fulgilor de nea inocenți. Sufletul meu a prins subtil gustul dulce al acestui joc. Azi în această notă de magie m-am gândit să scriu un articol. În gândul meu s-a dat o luptă crâncenă asupra unui aspect inofensiv… Care va fi tema articolului? Dar acum știu … Am să vă povestesc lucruri interesante. Povești din lumea celor care nu cuvântă și aspecte legate de subconștientul nostru.

Zăpada … Atât de frumoasă . Dar oare știți voi ceva reprezentativ despre ea?

287a77183725b18bdd42e76b301e21cd

Rândurile care urmează ne vor ajuta să facem o scurtă incursiune în lumea simplă, dar complexă a zăpezii și a curiozităților pe care le presupune aceasta.

  1.  Viteza medie de deplasare a unui fulg de zăpadă este de 1.7 metri pe secundă.
  2.  Un fulg de zăpadă obișnuit conține 180 miliarde de molecule de apă.
  3. 6d39aae8666851b72158c6830cc9956a
  4.  Aproximativ 12% din suprafața Pământului este acoperită de zăpadă permanentă și gheață. De asemenea, aproape 80% din rezerva de apă dulce de pe planetă este înghețată.
  5.  Frica de zăpadă poartă numele de chionofobie, pe când iubirea extremă față de omăt se numește chionomanie.
  6.  Cel mai mare fulg de nea din lume avea un diametru de 38.1 centimetri. Acesta a fost înregistrat și în Cartea Recordurilor, iar apariția lui a fost consemnată în anul 1887 în Montana, SUA.
  7.  Toți fulgii de zăpadă au șase fețe și acestea vin în diferite combinații. Încă se mai dezbate ideea că nici un fulg de zăpadă nu e identic. Forma lor este dată de temperatură.
  8.  Zăpada este de fapt transparentă și nu albă cum credem noi. Lumina care trece prin ea ne joacă feste și avem parte de o iluzie optică de toată frumusețea.În funcție de locul în care cade zăpadă și de microparticulele de praf pe care le conține, neaua poate avea și alte culori precum roșu, gri, albastru sau verde (în cazul ultimelor două, aceste culori apar mai ales când se află alge în interiorul fulgilor).
  9. 1 Cea mai potrivită temperatură pentru a realiza un bulgăre de zăpadă perfect este de 0°C.
  10.  În cazul în care te-ai întrebat vreodată dacă există posibilitatea să fie prea frig pentru a ninge atunci trebuie să afli faptul că, la temperaturi mai scăzute de -30°C, sunt mai puține șanse să apară zăpada pentru că nu există destulă umiditate în aer. Oricum, din punct de vedere științific aceasta poate apărea și în astfel de cazuri.

Dar despre reni oare v-ați întrebat ce îi face atât de speciali în perioada sărbătorilor de iarnă? Sau ce caracteristici speciale dețin?

1a77972421ee90b0adc0c970754fb573

Relația lor strânsă cu bătrânul Moș Crăciun le-a oferit o identitate magică, de poveste. Când spui reni te gândești automat la Moș Craciun și viceversa. Însă renul este mai mult decat un personaj mitic, este un animal puternic si răzbătător, ce a pus stapanire pe ținuturile înghețate de dincolo de Cercul Polar de Nord.
Renul este o specie din familia căprioarelor bicopitate (Artiodactyla), ce trăiește în tundra nordică din America de Nord, Europa si Asia. Este singura specie din aceasta familie la care, atât masculul, cât și femela prezintă coarne bine dezvoltate.

Când un animal este vânat nimic nu se irosește: carnea este mâncată pana la ultima fibră, oasele membrelor nu se aruncă întrucât este considerat semn de jignire la adresa spiritului caribou, iar coarnele sunt atârnate în copaci, la înălțime,  ca o dovadă de respect la adresa animalului, a cărui viață nu a fost irosită în zadar. În alte culturi se credea că renii sunt cei care duc spiritele morților  in cer.  Fiecare turmă de reni domestici are un animal care este considerat spiritul turmei și care nu este sacrificat decât atunci cand nu mai poate să meargă.  Acest exemplar primește multă atenție și respect din partea stăpânului.

Nasul lor este astfel constituit încât să încălzească rapid aerul rece din exterior pentru a nu afecta plămânii în cadrul respiratiei. În conditii extreme, renii își pot regla temperatura corporală: au abilitatea să suprime circulația din membre astfel încât să nu se piardă căldura la acest nivel. La acest moment temperatura din picioare se apropie de nivelul critic de degeraturi, însă niciodată nu se ajunge până acolo.  Din același motiv, coada este foarte scurtă.
Blana este dublu stratificată. Stratul de la exterior este format din fire de păr ușoare, goale pe dinăuntru, care permit o excelentă izolație și oferă lejeritate animalului atunci cand trebuie sa înoate.

cf928cd73eb282848575e7dfa38c69d7

Vara blana animalelor se închide la culoare în partea superioară, dar rămâne deschisă in zonele inferioare. Pe gat au franjuri de blană mai lunga. Iarna, renii se îmbracă în mantii de sarbatoare, de un crem sau alb imaculat.

Deplasarea pe zapada abundentă nu se poate realiza fara copitele masive, cu suprafață mare ce acționează ca niște dispozitive împotriva afundării în omăt.

Pentru a nu se pierde de turmă, cartilajele genunchilor scot un sunet specific, ca un click, sunet care este ușor de perceput  și urmărit de către renii rătăciti în ceață sau viscol. În acest fel nimeni nu este lăsat în urmă.

Simțul mirosului este extrem de bine dezvoltat și le permite renilor să miroase lichenii sub zăpada adâncă de până la 60 de cm.

Cercetari recente au relevat faptul că renii sunt singurele mamifere capabile să  vadă în spectrul luminii ultraviolete.

Ce spuneți să mai abordăm o specie atât de îndrăgită de unii dintre dumneavoastră și anume calul.

Calul:

43b8d4aced93adf1818a9a419fc47e72

Memoria – Aţi râs vreodată de un cal, în prezenţa lui? Sperăm că nu, pentru că veţi constata ca acel cal nu a uitat. Un studiu realizat în 2010 a demonstrat că acest animal domestic are o memorie foarte bună – reţine oamenii care s-au purtat bine cu el şi îi va considera prieteni pe viaţă, ţine minte locurile în care a mai fost şi devine nervos dacă aceastea îi trezesc amintiri neplăcute.

Râsul de cal
– Poate aţi văzut un cal în realitate sau poate nu, dar cu siguranţă aveţi în memorie imaginea acestui animal dându-şi capul pe spate şi arătându-şi cu mândrie dantura nu tocmai extraordinară. Dacă aţi crezut că acesta râde la voi, ei bine, aflaţi că nu: vă miroase!

Calul îşi lasă capul pe spate în scopul de a direcţiona mirosul care pluteşte în aer spre glandele olfactive speciale, localizate în capătul pasajului nazal. Astfel, acesta adulmecă mirosul resimţit mult mai bine şi află de unde provine.

Ochii
– Caii au un câmp vizual foarte larg, datorită diametrului mare al ochilor, de aproximativ cinci centimetri. În plus, ochiul unui cal are trei ploape – cele două obişnuite şi încă una (membrana nictitantă), situată în colţul interior în ochiului, care are rolul de a curăţa şi lubrifia ochiul, atunci când este nevoie.

9677a77bce589705b85a341e20bd5951

Dar oare cunoașteți cu adevărat ce simbolizează noțiunea de subconștient și ajutorul pe care aceasta ni-l acordă în viață ?

Subconstientul reprezintă partea ascunsă a creierului nostru şi, în acelaşi timp, partea care ne influenţează în mod decisiv, pe tot parcursul vieţii. Programarea lui pozitivă poate să facă adevărate minuni.

Capacităţile subconştientului :

Există mai mult de zece miliarde decelule în creierul omului, dintre care majoritatea se găsesc în zona inconştientă. Fiecare celulă are posibilitatea de a înregistra în jur de 100 000 de coduri, care corespund unor bucăţi de informaţie.

 

Subconştientul nostru capteză în permanenţă informaţiile din jurul nostru, emoţiile, senzaţiile, imaginile, sunetele şi gusturile, pentru ca apoi să le claseze şi să le organizeze.

Aceste procese pun în continuu în joc miliarde de operaţii cu un timp de răspuns foarte scurt. De exemplu, un om de treizeci de ani a acumulat în jur de trei trilioane de amintiri (majoritatea blocate de spiritul conştient) care s-au înscris în subconstient.

 

Conştientizarea acestei capacităţi fenomenale a subconştientului de a stoca informaţiile din viaţa dumneavoastră şi înţelegerea principiului său de funcţionare permite înţelegerea tehnicilor de dezvoltare personală cu mult mai multă eficacitate. Ignorarea acestei etape înseamnă a vă lipsi de un ajutor preţios şi a risca să nu profitaţi pe deplin de ajutorul pe care vi-l poate aduce subconştientul.

Cum funcţionează subconştientul?

Subconstientul funcţionează cu programe, ca un calculator. El tratează informaţia plecând de la ideile şi credinţele cu care a fost hrănit, cu ajutorul « programelor » pe care i le-aţi introdus. Unele sunt înscrise în codul vostru genetic încă de la naştere (programe naturale), iar altele au fost dobândite o dată cu evenimentele pe care le-aţi trăit zi de zi, cât şi prin gesturile şi cuvintele repetate (programe dobândite).

 

Subconştientul este incapabil să facă discriminări între informaţiile pe care le primeşte şi, din această cauză, le acceptă aşa cum sunt. El nu va şti să facă diferenţa între vis şi realitate, între un fapt imaginar şi unul trăit, şi nici între prezent şi viitor.Subconştientul este atemporal.

Singura slăbiciune a subconştientului este faptul că el înregistrează toate informaţiile, fără să îşi pună întrebări sau să analizeze. De fapt, prin repetiţie, el absoarbe toate datele pe care le percepe, fără ca măcar să trieze ceea ce este nefast pentru voi. Chiar dacă nu sunt percepute de către conştient din lipsă de atenţie, de exemplu, sau pentru că mesajul este prea slab, subconstientul le înregistrează. El îşi execută orbeşte programul, plecând de la datele pe care le-a înmagazinat, şi vă va furniza din nou aceste date atunci când o situaţie identică sau apropiată se va ivi. Construirea de-a lungul vieţii a propriilor gânduri şi credinţe, cele pe care le-aţi acceptat şi cele care ţin de mediul familial, social şi cultural vă şlefuiesc încetul cu încetul gândirea.

 

Copilăria este perioada cea mai vulnerabilă în ceea ce priveşte dezvoltarea subconştientului. Credinţele negative, câteodată distructive transmise în mod voluntar sau involuntar copilului sunt înmagazinate şi devin treptat frâne şi inhibiţii în dezvoltarea adultului. În definitiv, acumularea acestor gânduri negative sau limitative sfârşeşte prin a crea în noi scheme de gândire care ne conduc viaţa şi ne condiţionează comportamentul psihic şi fizic.

Practic, orice rău sau boală îşi are originea în creierul vostru şi deveniţi exact ceea ce gândiţi. Calitatea vieţii voastre depinde de calitatea subconştientului.

Sper că v-am captat atenția . Sincer sunt lucruri subtile, ușor de omis… Dar adevăratele lecții de viață apar din aspectele mărunte a lumii ce ne înconjoară.

ef243389a4c9cc5f0594d2c9e7146f8e

 

Cum să îmi stabilesc și să dobândesc țelul în viață ? Raspunsuri utile…

Tu reprezinți cel mai puternic instrument . Învață să te folosești cumpătat și înțelept.

Omul din interiorul tău este acum și aici instrumentul ce te va ajuta în viață. Tu știi cel mai bine cum să îți croiești drumul printre mormanele de obstacole. Tu ești frumos și uman. Nu există instrument mai răsunător ca și sinele tău. Privește atent la ceea ce ești și apoi pornește spre atingerea idealului ce ți l-ai propus. Tu,ești tolba care înglobează tot. Înglobezi frumosul, sentimentul, puterea și nemurirea. Fii tu stăpânul vieții și stabilește doar tu singur turnura pe care vrei să o ia viața ta. Toți sunt infirmi când vine vorba în a te ajuta… Tocmai de aceea tu ești nevoit să pornești motoarele celor mai importante aspecte ce te definesc din punct de vedere etic și moral,iar apoi poți să pornești spre țelul tău.

736de6b3d9a2637f428e8eeb71c95dc2

Învață să ai încredere în tine!!!

Noi suntem păsări ce ne așezăm pe crengile copacului numit : “viață”. La un moment dat ne temem de faptul că aceea creangă pe care ne-am așezat se va frânge. Acesta este momentul critic în care noi ne vom spulbera o mare parte din puterea pe care o deținem. Ne speriem de orice ,de foșnetul de frunze, de urletul lupului… Dacă vom învăța însă să ne încredem în aripile pe care le-am consolidat până la acest moment, nu vom cădea… Încrederea în sine e elementul mai mult decât necesar pentru noi în ziua de azi.

Raportarea la noi înșine presupune si o oarecare doză de încredere în propriile noastre forțe.  De vom contrabalansa frica cu încredere,vom ajunge să atingem cerul în zbor, altfel vom ajunge în regres continuu. Nu va veni vecinul să ne aprecieze calitățile și nici să ne susțină zborul nostru… Viața cere oameni fermi și încrezători în ei înșiși. Oamenii deznădăjduiți se pierd în propria-și agonie…

42797d0433d2db852e662d5192713853

Îmbracă-te în atitudinea cu care vrei să fii tratat la rândul tău de ceilalți și apoi pretinde!!!

Nu poți arunca piatra în ograda vecinului fără ca tu să nu fi un exemplu. Aceea piatră se poate transforma într-o armă letală în detrimentul tău de nu vei alege să oferi înainte de a pretinde. Respectul în viață se câștigă!!! Căștigă-l onest, oferindu-l demn! Nu pune piatră de stavilă șubreda preconcepție a egoismului propriu .Îmbracă cu demnitate ținuta morală care vrei să îți genereze atitudinea corectă a celorlalți față de tine. Nu poți pretinde fără să oferi ceva la schimb. Tu oferă simplu schimbarea.

87120ec8d197e1ce3e140474c08b4809

Stabilește-ți corect scopul propriei vieți, iar apoi lasă Universul să lucreze pentru tine!

Comunicarea e fundația pe care viața se consolidează ferm. În momentul în care învățăm să comunicăm Universului idealul nostru în viață, atunci el va ști cum să lucreze pentru a ne ajuta să îl dobândim. Universul nostru interior trebuie să fie în armonie cu cel exterior. Scopul rostit cu voce tare vibrează și se propagă în Univers aducând apoi rodul dorit de noi. Empatizarea noastră cu Universul conduce la progres. Nu putem pretinde să lucreze cineva pentru noi atâta timp cât noi suntem dezorganizați și lipsiți de țeluri. Nu va rezona nimic cu noi atâta timp cât suntem goi de motivația unul țel corect fixat.

5735050969734bbeaa8832d7a8725b0c

Poartă mantaua impedimentelor pe care viața ți le oferă ca pe o armură și nu ca pe niște cătușe!

Suferința are în viață un singur rost … Anume să te educe și să te întărească. Te educă prin lecțiile ce le oferă. Tâlcul ei e uneori greu deșlușit, dar deși pare incredibil,ea, este tot ce avem nevoie pentru a ne depăși condiția intr-un mod vizibil. Mulți ne pierdem printre rănile și cicatricile pe care ea le impregnează în sufletele fiecăruia. Ne blamăm și pierdem noțiunea cursului educativ pe care ea ni-l predă ca o maestră. Țelul nu se dobândește decât trecând prin foc și apă. Viața oferă,doar oamenilor puternici și înțelepți,răsplata mult râvnită. Cei care învață corect tâlcul greutăților pe care viața le oferă,devin sculptorii și arhitecții propriului destin și caracter. Ceilalți se vor îndepărta,însă,de țelul lor…

ef9bd4302d4b6d540a191770dbf20e01cd87dfcc972d9b2529ca2adf4951be3d

Trecutul tău este doar o poveste… Odată ce ai înteles acest aspect, trecutul nu te mai poate afecta.

Nu te aștepta ca bomba ce ieri a explodat să explodeze și azi. Ea a explodat odată și atât. Nu stagna în fața temerii că ziua de mâine va aduce același efect ce a adus cea de ieri. Experiența ta este foarte importantă pentru tine, dar asta nu înseamnă să te plafonezi și să îți oprești viața în fața rănilor și cicatricilor acestora, încrestate adânc pe cord.

Viața nu se va opri la momentul z în care tu ai decis să stagnezi morbid . Ea continuă cu aceeași intensitate, lăsându-te invalid și deznădăjduit dacă tu nu vei regăsi puterea să te descătușezi de trecut. Cu toții avem răni și cicatrici, dar… Ce erou nu își are propria rană și cicatrice? Tu alegi dacă trecutul tau va fi povestea ce o vei trăi mereu cu deznădejde sau cu demnitate o vei rosti ducând prinosul lecțiilor învățate și luptând ferm pe viitor.

f9be249ace29891e0dbbd270998d38a4

Dacă vrei să devi un leu este necesar să te antrenezi cu leii.

Antrenamentul e cel care te întărește și îți sculptează calitățile spre reale avantaje.Dacă râvnești să devi un adversar de temut e necesar să îți înfrunți înamicii cei mai puternici. Viața te va duce până în punctul în care turnura destinului propriu va fi redat de finalitatea acestei lupte. Ea nu te va întreba dacă vrei să lupți sau nu, ci te va pune elegant în fața faptului împlinit. La acest moment poți alege să lupți sau să te dai bătut. Idealul va fi dat doar celui care e în stare să își ascută sabia cu moralitate și șă lupte cu curaj. Adevărații lei nu mor de la prima lovitură, iar de aceea e necesar ca tu să te antrenezi constant și să oferi lovitura de grație.

1b1a6078f4c72dc391169766250c8bbb

Nu contează nivelul la care ești acum atâta timp cât ești dispus să înveți. Învățarea e un proces pe care omul nu e îndreptățit să îl rateze. Ca să reușești să vezi unde și cât trebuie să mai înveți,te las să meditezi la următoarele întrebări :

Cine sunt? Ce scop imi aleg în viață? Cât trebuie să mă antrenez și când să lupt pentru țelul meu?

23c365f6af44dd8272a6b5fd1d1f9938

Valorificarea efemerității printr-un țel corect ales.

A trecut ceva timp de când am tăcut… Însă în această dimineață m-am trezit după un vis ce mi-a lăsat sufletul greoi. Astfel ca m-am decis să vă împărtășesc mici păreri proprii despre timp și țelul pe care ni-l alegem să îl construim în viață.

bfd8a4a3f14854fbe3752b1f356fb282

Visul meu era asa… O voce de sus îmi zicea : “Timpul tău s-a cam scurs. A sosit vremea…”. Eu mă revoltam strigând :” Cum? Încă sunt tânără. Încă mai am să bucur multe suflete și să împărtășesc și altora frumusețea spirituală pe care am ales să o păstrez.”. În paralel auzeam glasul persoanelor dragi și parcă disperarea îmi creștea. Dar azi dimineață am înțeles visul . Mi-am dat seama ca nu am murit cand mi-am deschis ochii. Dar… Totodată am realizat că acest vis e semnalul meu de alarmă. Efemeritatea mea își urmează cursul normal. Eu m-am focusat mai mult pe momente și m-am încredințat altora întru ajutor, dar nu m-am dăruit mie însămi. Poate că a sosit vremea să mă trezesc și să îmi cuantific timpul într-o altă manieră.

56b4abff9161c2569217f3fa0fe56362 (1)

Ce este timpul?O taină ireală şi atotputernică.

definiţie clasică de în Muntele vrăjit (17 septembrie 1924)

Timpul, taina ireală pe care noi muritorii o trăim fără să reușim să o cuantificăm exact cifric. Timpul e taina atotputernică . Timpul e și un medicament al sufletului nostru… Timpul pentru mine reprezinta elementul inexprimabil. Nu îl pot exprima, măsura sau pipăi ca să îi aflu consistența și măsura.

88899bce702b026c2d14fb23cf6b774d

Teoria lui Einstein spune astfel :

  •  Relativitatea timpului nu e cauzata de vârsta noastră, e cauzată de viteza mișcării prin spațiu. Cu cât mergem mai repede prin spațiu, cu atât mai încet ne deplasăm prin timp. Teoria relativității ne cere să vedem spațiul si timpul, nu ca entități separate, ci sub forma unui concept numit spatiu-timp.
  • Timpul devine cea de a 4 dimensiune ce se adauga la celelalte 3 dimensiuni ale spațiului cu care suntem obișnuiți (înălțime, lățime și lungime). Aceasta reprezentare a timpului este crucială pentru întelegerea celorlalte teorii despre natura timpului.

Oamenii posedă o retina bidimensională, ceea ce înseamna ca vedem doar în 2 dimensiuni. Perceperea celei de a 3-a dimensiuni e rezultatul perspectivei și a vederii noastre binoculare. Daca am fi avut retine tridimensionale, am fi fost capabili să percepem simultan toate laturile unei camere – pereți, podeaua si tavanul in același timp! Din acest motiv e foarte greu, daca nu chiar imposibil, pentru un om sa vizualizeze cea de a 4-a dimensiune, timpul.De aici putem deduce că relativitatea apare constant în viața noastră, materializându-se prin componenta temporală ce ne secționează viața .

46befa3df1b7ca1d6d3162115506e0e4

Țelul vieții noastre :

De ce sunt oamenii triști? Sunt prizonieri în povestea lor personală. Toată lumea crede că scopul vieții este să urmeze un plan. Nimeni nu se întreabă dacă acest plan e al lui sau a fost creat de altcineva. Strâng experiențe, amintiri, lucruri și idei ale altora, iar asta e mai mult decât pot duce. Însă își uită propriile vise. (Paolo Coelho,Zahir)

Pe scurt Paolo ne transmite că izvorul tristeții noastre constă în faptul că suntem dezorganizați. Nu știm cum să ne organizăm și să valorificăm corect țelul nostru . Suntem capabili să cumulăm experiențe, amintiri, lucruri și idei ale altora, dar măcelărim constant visul care ne definește ca persoane cu indiferența noastră fără de cusur. Secunda de azi nu ți se va înmâna și mâine. Valorificarea acesteia odată ignorată și pierdută duce la ratarea unei oportunități spirituale.

23d690a1712481cd418f0950d121e996

Nu sunt nici măcar umbra, sunt visul unei umbre. Valeriu Butulescu

Eu nu sunt nici măcar umbra căci sunt visul acesteia. Eu mă materializez în visul umbrei. Nu e așa că acest citat e puternic spiritual ? Umbra e timpul care se materializează în cadru concret prin vis care la rândul lui se transpune în viața pe care noi o deținem. Practic noi suntem visul timpului în traducere liberă. Oare ce ar dori timpul să facă cu visul lui? V-ați întrebat vreodată ?

53955b8453f804bc0c393ad9a144687f

Nu ne naștem tineri. Tinerețea trebuie dobândită. Si numai un ideal ne face să o dobândim. – Jose Inginieros.

Acum aș îndrăzni să întreb … Câți dintre noi suntem tineri în prezent? Câți avem acel ideal constant și nestins de gerul nepăsării noastre? Puțini. Prea puțini, din păcate!

57f05845b2e026af50909a22d85b78ad (1)

Vă îndemn să parcurgem relativitatea timpului în concordanță cu țelul pe care îl alegem să ne călăuzească viața. Haide să alegem țeluri frumoase. Și ce ar putea fi mai frumos de ales decât sculptarea propriei spiritualități . Să învățăm să ne regăsim și să evităm să ne ignorăm sinele nostru.

88fbb1d82e00027dcf3a42bfbd5bbdda

Recunoștință

Dincolo de abisul unei aparențe, în privirea lui se ascunde îngrijorarea ce mi-o poartă.

  1. Dragostea nu constă în dorința de a da ceea ce este al tău altuia ci în a simți fericirea acestuia ca și cum ar fi a ta. – Emanuel Swedenborg

91cb6415718f463ec5fb681f2ebb01c6

Acest citat probabil îl pot asemăna cu felul său de a fi cel mai bine. Tata e genul de persoană cu care cred că îmi împărtășesc fericirea în cel mai frumos și generos mod. Zâmbetul lui când reușitele mele apar sau când din orice prostie râd e printre singurele persoane care îmi pătrund în suflet. Atunci când ceva mă mâhnește, el mă întâmpină cu o vorbă blândă, cu o sărutare părintească pe frunte și cu o îmbrățisare în cadrul căreia reușesc să îmi lepăd mâhnirea.

d2921d6728882c4807c9246620168ccf

Să îți impodobești purtarea cu blandetea fata de oameni e mult, fiindca aici se vede cine poate uni iubirea de frumos cu iubirea de om. ( autor anonim)

Blândețea pentru mine e o calitate indispensabilă . Totodată ea e modul de a vedea lumea dintr-o altă perspectivă. Oricine poate iubi frumosul, arta… Dar nu oricine poate iubii omul. E ciudat oarecum că cel ce mi-a dat viață e un izvor de blândețe și înțelepciune. Ce îmi mai pot dori mai mult de atât? Nimic… Felul lui de a cuprinde totul, modul său de a se comporta și dăruirea ce mi-o așterne mie și surorii mele reprezintă  oxigenul care îmi alimentează sufletul.

Azi după atâta timp pot să îi dedic un întreg articol celui ce în urmă cu 2 decenii a ales să îmi dea viață… Îi mulțumesc pentru dăruirea sa și pentru felul în care a ales să mă ghideze de-a lungul anilor. Fără el azi aș fi mai goală ca niciodată. Fără de el dimineața nu aș mai avea forța necesară de a continua și fără existeța lui azi eu nu v-aș mai scrie vouă. Scrisul e moștenirea ce a reușit să o sădească în sufletul meu… Seară de seară când eram mică el îmi citea povești și basme. Momentele acelea erau solemne pentru mine, le iubeam deoarece poveștile prindeau parcă un grai mai minunat dacă el le rostea. Pasiunea pentru gătit tot de la el o am. Atunci când ne gătește își presară întreg sufletul în prepratele ce ni le gătește. Chiar dacă are treabă pe lângă, în momentul când e în bucătărie el o leapădă pentru a se dedica aromelor și compoziției ce ne-o pregătește cu drag. Când eram de 13 ani țin minte că l-am întrebat sfioasă :” Care e secretul mâncării ce ne-o dai de e asa bună?”. Ce credeți că mi-a răspuns, tata? Ei bine, a zis că el are doar un secret iubirea. Mi-a explicat apoi că el acordă fiecărui ingredient respectul cuvenit și îl binecuvintează cu mulțumire. Ei din acel moment am prins drag de gătit și treptat am ajuns să devorez fiecare rețetă ce mie îmi suna bine . Astfel azi gătesc cu drag de fiecare dată.

a19ebf48b38e48c02b82cec82240e588

Nu e uimător cum un tată, un bărbat, poate avea atâta sensibilitate și atâta devotament în tot ceea ce face?

Exemplul este cel ma bun percept. – autor Aesop

Într-adevăr pentru mine exemplul ce el mi l-a insuflat reprezintă cel mai bun profesor pe care îl puteam avea vreodată.

De multe ori uităm să întoarcem capul și să mulțumim celor ce ne desăvârșesc. Uităm care ne sunt rădăcinile. Plecăm cu un avânt de egoism în lume, afirmând sec că nouă ni se cuvine tot. Însă fără recunoștință și fără puterea de a recunoaște meritul profesorilor noștri morali nu vom putea progresa.

cb1acfbe64918d8fc3bcfe76915da45e

Eu doresc să îi mulțumesc celui mai minunat om, tata. Atunci când a avut ocazia să ne părăsească pentru muncă pe mine și pe sora mea, el, nu a făcut aceasta. Din contră ne-a pus prioritatea lui cotidiană. Fără de el, cu siguranță, amintirile copilăriei mele ar fi solitare. Devotamentul acestei ființe întrece limitele imaginației. Probabil veți spune că e de datoria lui să fi făcut toate acestea… Dar să știți că de multe ori acest aspect devine relativ.

6a77db2fd74ce7ab4fed20a76432b4a4

Timpul nu poate schimba strălucirea aurului din adâncuri.

Azi, gândul mă poartă departe. Aripa gândului depășește limita mea de înțelegere. Am atâtea dorințe, dintre care multe au stagnat și stagnează încă. Zi de zi am încercat și încerc să plac celor dragi și celor ce mă înconjoară. Astfel încât azi am ajuns la limita camuflării mele sufletești. De ajuns, zic! Am purtat ani în șir povara tuturor.

Azi… Pe mine m-a ajuns acel moment în care prefer secundele de solitudine în detrimentul clipelor în care mă înconjoară vorbele tuturor…

porcarie

Cine nu dobândeşte singur, prin meditaţie, puţină linişte sufletească nu are niciodată parte de bine. (citat din )

Cât adevăr grăiește astăzi acest citat pentru sufletul meu… Am crezut că mulțumind pe toată lumea voi ajunge să dobândesc laurii și prinoasele unei fericiri râvnite. Dar ce mi dat să vad ? Agitația din jurul meu nu face altceva decât să îmi sublinieze faptul că nimic din ceea ce doresc eu nu găsesc în aceasta…. Azi voi medita. Îmi iau răgazul necesar. Nu voi mai melodrama neputința mea de a culege ceea ce am sperat cândva. Voi încerca să îmi redobândesc în această liniște sinele meu pierdut demult… Am luptat pentru toți să nu ajung să îi pierd, dar m-am neglijat pe mine. Am epuizat sursele mele de energie într-un răgaz al orbirii mele. M-am pierdut pe mine, cel mai important element al acestei vieți! Mi-e greu…

10670190_716827918386090_8526334850902813908_n

Dacă vrei să ai linişte sufletească, atunci trebuie să înveţi să bei ceai dintr-o ceaşcă goală. (Shogun)

Această parte am tot evitat să o aplic. Nu am învățat să beau ceai dintr-o ceașcă goală și m-am pierdut pe drum. Mi-am ruinat liniștea sufletească. Mereu beam ceaiul din ceașca plină. Aceea ceașcă era plină de persoanele pentru care eu militam, mă zbăteam să mă placă și să mă înconjoare cu înțelegerea lor. Ceașca mea era mereu plină de un prinos ilustru cules din laurii altora… Nu erau laurii destinați să îmi bucure mie sufletul. Am evitat să mă întreb mereu :” Ce îmi doresc cu adevărat pentru liniștea sufletului meu ?” . Azi am pierdut aceea liniște. Azi m-am pierdut pe mine însămi pe cărările unui început de viață.

10613003_712457182156497_8450391242317915001_n

Destinul tău nu este determinat de şansă sau de soartă, ci este rezultatul alegerilor înţelepte. (citat din )

Destinul meu nu a fost determinat de vreo șansă anostă sau de vreo soartă precară, ci astăzi destinul meu este rezultatul alegerilor mele deloc întelepte. Mi s-a dat mereu șansa să aleg și am greșit în alegerile mele… Azi plec fruntea. Azi plec și genunchii mei. Azi îmi potrivesc sufletul să vadă ceea ce a mai rămas din măreața “eu”. Azi plec și ochii să văd cenușa dezastrului semănat.

11880650_874793299256217_5277647026341226363_n

Atunci când o să fie mai dificil a suferi decât a schimba ceva, o să schimbi ceva. ( autor necunoscut,anonim)

Acum a venit momentul meu când realizez că sufăr de a mă pierde complet în vâltoarea timpurilor grăbite de astăzi. Azi, valența efemerității mele mă supune să decid… Ori mă schimb, ori sufăr încontinuare înzecit. Și aleg să schimb tot în liniștea mea meditatoare. Aleg să mă întorc la propriile rădăcini și să le îmbunătățesc cum mă pricep eu mai bine. Aleg azi să lepăd suferința și să îmi accentuez schimbarea cât încă nu va fi prea târziu. Azi e vorba despre mine și despre nimeni altcineva. Azi…

42cfd84d4e7759cbd39b17126ad672fe

Timpul schimbă florile câmpului, dar nu poate schimba strălucirea aurului din adâncuri. (citat clasic din )

În acest moment sper ca timpul să nu îmi fi afectat strălucirea puținului aur ce încerc să îl păstrez cu atâta râvnă în adâncul sufletului. Atât mi-a mai rămas în prezent, o grămadă de cenușă și un firicel de aur. Cred că acest firicel de aur m-a salvat de-a lungul vremurilor de nenumărate de ori. Cu toate că timpul mi-a schimbat aspectul și mi-a clătinat principiile și valorile cu tăria lui de multe ori tot nu a reușit să îmi spulbere esența. Puțina esență ce mi-a mai rămas. Ce am eu de făcut? Să revin la propriile mele origini și să potențiez strălucirea firicelului de aur.

iuy

Vrei ca lumea să se schimbe? Fă schimbări în propria ta lume.

( în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul II (1997))

Cum să pretind lumii să se schimbe față de mine dacă propria-mi lume nu e suficient de pregătită si șlefuită să poată primii acest dar ? Nu am cum. E dincolo de puterea firească a sinelui meu să pretind aceasta. Ca să devină totul precum îmi doresc trebuie să acționez mai întâi cu bunăvoință asupra sinelui meu și abia apoi să privesc lumea din perspectiva pe care eu mi-o doresc. Considerând că aceasta mi se cuvine…

deeea7464ebe2c0d1c249bce2ec12c8a

Dacă nu îţi schimbi viaţa, la ce mai posteşti? Schimbarea bucatelor nu ajută la nimic. (citat celebru din )

Aparențele nu își au locul în viața noastră. Nu ne ajută cu nimic să mimăm că ne-am schimbat dacă nu alegem să tăiem răul de la rădăcină.

66b9bebafe52e06a11a6b32e162172db

Noi suntem eroi ai propriului suflet!

Oamenii sunt roadele unei iubirii imense. De ce spun asta? E simplu…Doi oameni se cunosc şi ajung să se îndragostească.

74b3581b5480da30dc539ef00b683ab9

Timpul trece şi la un moment dat ei decid să îşi contopească dragostea ce o poartă în sufletele lor . Aceea noapte devine intensă. Atât de intensă încât transformă acel moment într-o lume propriu zisă a lor . În aceea noapte ia naştere un embrion ce mai târziu,după nouă luni purtat în pântec iasă în lume un nou om. Am putea să afirmăm că această ciclicitate e fermecătoare din toate punctele de vedere.

f5dcd86a55631cbe5f23cf57f1b9d52b

Ştiţi uneori mă întreb… Dacă suntem fructul unei iubiri ce depăşeşte graniţele normalului când ajungem să ne urâm reciproc? Când are timp răutatea să ne cucerească sufletul ca pe un imperiu istovit de puteri?

2fa06f54cedda213d6b1aefae26e3c3c

Oamenii buni, noi aici pe pământ avem un drum scurt. Dar daca tot e scurt de ce nu îl facem să merite . Respectul dintre noi ar trebui să fie reciproc. Dar nu e. De fapt noi nu avem fixat acest principiu al respectului adânc în sufletul nostru. Zicem de multe ori unei persoane : “te respect ” , dar… Când ne-a greşit, o împroşcăm cu murdăria răutăţii proprii. Dacă aceea persoană ne-a fost partener de relaţie  după despărţire ajungem să nu îi mai vorbim. Mai rău să ne inducem în mintea noastră bolnăvicioasă ideea că aceea persoană nu mai există deloc. Însă ce să vedem… Aceea persoană există şi mai mult alege să îşi trăiască viaţa într-o manieră sănătoasă şi frumoasă. Dacă aceea persoană ne e copil şi traiul nostru sărăcăcios ne împinge să o obligăm să cerşească mila celor din jur pentru un bănuţ în plus, nu ezităm să nu o facem… Dacă aceea persoană ne e părinte şi nu ne lasă moştenirea mult râvnită de lăcomia noastră o părăsim fără niciun regret şi uităm ca ea ne-a dat viaţă . Dacă aceea persoană ne e frate şi acesta ne dezamăgeşte într-un moment de rătăcire, uităm că ne e frate şi îl urâm. Dacă ne e prieten şi ne aruncă vorbe urâte,uităm şi de el. Dacă ne e străin şi greşeşte, îi ignorăm existenţa. Acuma am să vă întreb ceva… Toate aceste actiuni ale noastre denotă că respectăm societatea, oamenii sau propriul sine ? Vă răspund eu că nu.

0017c0ff9424e9981ef4d4facb4572f2

Educaţia noastră e într-atât de precar formată încât recurgem la acţiuni josnice, considerându-le pe acestea tehnici de autoapărare. Ceea ce e greşit total, deoarece nouă pe pământ ne sunt date toate acestea ca să învăţăm lecţii importante şi să ne cizelăm comportamentul nostru. Însă noi alegem calea cea mai simplă de a privi lucrurile. Şi adică alegem să le vedem ca nişte războaie ce ne distrug şi nu ca pe nişte căi de binecuvântare pentru că ne pot educa şi ne pot transfoma daca ştim cum să le gestionăm din nişte oameni josnici în nişte eroi morali.

64d725a38d8648a2ff5d2ecc1e3f010b

Noi suntem eroi ai propriului suflet! Noi suntem lumina ce aşteptăm să o regăsim la capătul tunelului. Nu e nevoie să ne agăţăm de alte persoane şi să le blamăm pentru incapacitatea de a fi umani cu noi. Din contră noi trebuie să privim acele persoane ce ne-au greşit, ne-au rănit la un moment dat inexplicabil şi să le mulţumim că ne-au ajutat prin educaţia lor să ne determine să ajungem eroi ai bunătăţii, eroi ai iertării şi eroi ai blândeţii. Noi singuri suntem incapabili să accedem spre virtuţi fără ca înainte de a ne fi şlefuit caracterul de focul suferinţei, a umilinţei şi a greutăţii. Iar această şlefuire ne este redată de cei ce ne înconjoară. Ei sunt comoara noastră de izbândă. Durerea şi greutatea ce ei ne-o pricinuiesc inconştient e comoara noastră. De am avea parte doar de bine nu am mai putea ajunge desăvârşiţi şi întelepţi cu adevărat.

9f6a47dd8a417068d31da8434d6ee87b

De acuma încolo vă înmânez o rugăminte scrisă vouă cu litere de lege… Când cineva vă răneşte sau vă nedreptăţeşte, amintiţi-vă că el e izbânda voastră şi că sunteţi persoanele vizate să fie şlefuite atent ca să devină eroi în adevăratul sens al cuvântului.

4865fd7f9c322477c8805eabae584b30

În loc să îi întoarceţi răutatea cu răutate, oferiţi acestuia un zâmbet cald şi multumirea că el există şi v-a fost încredinţat să îl cunoaşteţi. Aceşti oameni sunt cei ce ne învaţă pe noi cu adevărat ce e respectul şi virtutea adevărată. Prostia lor ne e ajutorul nostru de desăvârşire. Şi putem învăţa ce anume să facem să nu ajungem în pragul disperării precum sunt ei. Pentru că vă mărturisesc sincer că aceste persoane în primul rând nu au încredere în propriile forţe, nu acced la schimbări majore şi se sperie de noutatea zilei de mâine. Acestora le e bine în monotonia lor inconştient indusă. Ei tot ce încercă cu noi e faptul că vor să ne găsească un nod în papură, un motiv care să ne claseze inferiori lor pentru ca astfel ei să fie capabili să ne domine şi să ne transforme în gemenii lor .

f30ffbf4dcc4dcb1db49185385811107

Azi voi mulţumi celor ce au crezut de cuviinţă că merit răutatea, dispreţul, neîncrederea şi prejudecata lor. Vă mulţumesc deoarece fără de voi azi eram o persoană mizeră, iar faptul că m-aţi supus la suferinţă aţi reuşit să mă şlefuiţi şi să mă aduceţi cu un pas mai aproape de desăvârşirea propriului meu sine.

Vă multumesc!!!

11894409_879903688745178_8808442525485984027_o

Zise el șovăitor : “Am pe cineva de o saptămână. Nu mai putem vorbi”.

În dragoste, cinismul e de o sută de ori mai mare păcat decât neglijenţa; aceasta atinge numai trupul, pe când celălalt dăunează sufletului. (citat de Paolo Mantegazza)

Cinismul e o rădăcină ce marchează oamenii cu povara consecințelor propriilor acțiuni. Neglijența e o acțiune normală declanșată de diverși factori atât interni cât și externi. Poți neglija din neatenție. Poți neglija inconștient ca rezultat al problemelor ce apasă asupra firii tale. Dar cu cinismul te naști… El e adânc înfipt în genele trecutului și trădează o ipocrizie fără margini. Cinismul  e o mască din fier atent lucrată încât crează impresia ca odată folosit e doar o simplă metodă de apărare a propriilor interese.

f867e64c6d57ad54f2bfc423ef0d17e2

Acuma mă întreb…. Dacă neglijența acționează asupra trupului și cinismul asupra sufletului, care e mai dăunător?

Poți fi cinic cu sentimentele mărturisite cuiva? Poti să zici simultan “te iubesc” iar apoi să calci în propriile forțe sufletul ce s-a deschis în fața ta?

Eu zic că nu….. Ori iubești, ori minți cu nepăsare doar spre a te simți tu bine…

Eu în viața asta am apreciat oamenii care ocrotesc și apără sentimentele celui de lângă. Urăsc când propria murdărie a unui suflet scuipă veninul atent cultivat în cel ce odinioară îi era partener…

0109ca51abc0275cb3cbb9c65143670d

Un om nu poate fi înşelat, decât de sine însuşi. (citat clasic din )

Doar omul se poate înșela pe sine însuși cosmetizând atent propria-și realitate. Cand iubim orbim… Dragostea ne dă aripi să zburăm și să visăm. Însă vine și momentul când acele aripi și visele create alături de cel ce părea a fi angelic vor înjunghia necruțător sufletul nostru ce le-a hrănit cu afecțiune atâta timp. Păcat…

Un câine când e lovit de stăpân, iartă și nu își retrage devotamentul față de stăpân. Dar, oamenii, vor pleca… Apoi vor urî cu toată ființa lor mâna ce i-a mângâiat. Vor uita binele facut lor de cele mai multe ori…

71a3c280c00985232f9ef4860e6a27af

Zise el șovăitor :  ” Am pe cineva de o săptămână. Nu mai putem vorbi. “. Iar ea rămase cu gustul sfârșitului ce o zguduie din rărunchii propriului suflet. Simte scârba față de propriul ei sine… De ce scârba? Pentru neputința ce o are și pentru că nu a putut fi suficient de bună să sădească în sufletul celui ce îl iubește : afecțiunea, blândețea, iertarea și frumusețea sufletelor lor contemplând spre eternitate.

Va plânge din toți plămânii săi… Va ajunge să blesteme ziua când i-a rostit numele și când a început să creadă că el va fi altfel. Trist, nu? Dar el a fost altfel… El i-a oferit războiul său aparte. Ea supusă va urma să lupte cu războiul ce îl crede dragoste reală. Capul ei se pleacă spre sabia lui, vrea să îi fie retezat umil. Căci dragostea ce ea i-o poartă o va duce și prin apă și prin foc pentru el. Insă, apoi un moment de luciditate îi arată ei drumul iubirii sale. Îl iubește dar exilată fără voie, ea, va pleca de lângă el . Va rosti cuvintele ei dragi mereu în suflet : ” te iubesc” .

6c6574add62e3609918ed195185b9502

Chiar și iubind un om, exilat fiind de cel drag se îndepărtează și ucide tot ce mai rămâne din amorul lor propriu.

Eu azi… Aleg să plec, exilată fiind de cel ce ieri îmi promitea un viitor împreună. Rostesc adânc cuvintele dragi mie : “te iubesc”. Dar, plec. Pentru că am fost exilată fără voie din lăcașul unde eu vedeam speranța. Însă speranța mi-a fost sfârtecată de cel ce ieri îmi părea drag și atât de blând.

ca8df593940dd8e15a9b07e961389adb

Dragi, bărbați de pretutindeni… Când vă alungați femeile de lângă voi din mândrie, pregătiți-vă să suportați consecințele!!!

ba52b07a034d555c2a03bf2ef10d55eb

Femeia voastră iartă și înghite tot până la o limită. Iar dacă reușiți să o traversați, aceea limită îi va ajunge ei să plece rostind în sufletul său că vă iubește  . Odată plecată, exilată, femeia nu va mai întoarce capul tot din propriu ego și durere. Va pleca fără remușcări căci adânc în suflet ea mereu v-a purtat recunoștință și iubire mai ales pentru momentele proaste dintre voi, deoarece va considera, ea, că ceea ce nu o omoară o întărește.

135b0342f4eb0812d5ea3124a5d8d5a3

Azi dezbrac armura propriului meu regat de iubire pe care tot eu atent mi l-am construit și plec de lângă el, iubindu-l ca în prima zi și promitându-mi mie că durerea va trece și lacrimile vor înceta. Promițându-mi sufletului că iubirea mă va întări…

10658813_726925560709659_5607368754590691892_o

Ador râsul omului cu suflet curat…

Doar el îmi așterne împlinirea necurmat.

Însă divinizez lacrima obrazului meu pătat…

Doar ea îmi amintește cine sunt cu adevărat.

(Iubesc, poetă Emanuela Marcela)

1db58fbebb52691250e692b7c511cf2e

Va veni o vreme,dragii mei masculi feroce, când vă veți întoarce cu coada plăpândă între picioare la femeia voastră ce ați încercat să o îndepărtați… Doar că atunci pentru ea va fi prea târziu. Iar atunci va fi ea ce se va descătușa și va pleca de lângă voi spre un viitor mai bun.

0dd72801dffd0d2df72ecf263c92f8b6 6274c4e4d60cb3c59d91d69a18c210b6

Săraci suntem și la fel de sărac ne e și sufletul în noi…

Dincolo de seninătatea cerului, a păsărelelor ce ciripesc și a vântului ce adie ne regăsim noi oamenii… Uneori prezența noastră este desprinsă din basme, povești și legende pe care le admirăm și ne dorim să le întipărim adânc în suflet. Dar… Există și excepții negative să le spunem. Acestea marchează dramatic experiența multora dintre noi.

efa3ec83969ec8107057a9bce070a42e

Câți dintre voi nu s-au confruntat cu prieteni falși, cu oamenii ipocriți, cu indivizi egoiști sau rău intenționați?

Câteodată în mine nutrește întrebarea : ” Să avem cu toții câte o mască ? Să fie viața un continuu bal mascat ?  “.

5f1eb9e7df762aca5c23a5e34e1ce942

Într-adevăr e dureros comportamentul pe care uneori alegem să îl afișăm cu atâta egoism, trufie și nepăsare…

Ce ar fi de acum să intitulăm comportamentul nostru (our behaviour) semnătura noastră care ne facilitează o reputație în această lume.

Câți dintre voi își au drept prioritate accederea la o semnătură proprie impetuoasă,etică și demnă de regnul ce înglobează rasa umană ? Câți și-au lepădat lăcomia pentru ban și avere în favoarea unor virtuți și a unor principii de viață sănatoase care să consolideze fundația semnăturii voastre? Care dintre noi ne-am întrebat cândva că singura noastră carte de vizită ce o lăsăm pe acest pământ moștenire urmașilor noștrii este propria-ne semnătură?

d11d2ab1f8420a7962495776023c94a3

Nu lăsăm în urma noastră averea,casele de vacanță sau cine știe ce alte realizări materiale drept reputație și renume acestei lumi. Când plecăm din acest tărâm luăm doar semnătura pe care sufletul nostru de-a lungul deceniilor a ales să o consolideze.

3662ce21ed3202492e7f4352b65035d4

Noi suntem cenușa ce cade în bătaia adierii de vânt… Noi suntem deșertăciunea viciilor culese cu atâta râvnă de-a lungul secolelor și decadelor. Noi suntem amărăciunea unei distracții trecătoare ce am ales să o conservăm la loc de cinste cândva în viața noastră… Da,noi suntem ceea ce culegem de-a lungul existenței noastre amărâte.

705721bb535b4522c575f663a88dce23

Ne dorim să devenim genii și ne dorim să pătrundem în “lumea bună ” . Plângem mereu și blamăm tot ce ne iasă în cale pentru eșecul nostru, fie el emoțional, profesional sau intelectual. Dar, nenorociții de noi!!! Nenorociții de noi, suntem orbi să observăm că semnătura noastră poartă singura emblemă a blamării și a neputinței. Oare de ce ? Pentru că asa am ales să fim…

51283453ecb388d16f1185ceb6f46922

Succesul vine cu dedicare completă… Fericirea coboară spre noi când reușim să desăvârșim a noastră semnătură cu sentimentul dragostei adevărate poleit cu mantaua speranței și ocaua nădejdii. Viața alege să ne ridice în slavă spre înaltul cerului doar atunci când  alegem să dăruim cu inimă curată,să ne protejăm aproapele și toți semenii ca pe noi înșine. Doar alegând să trăim frumos și călăuziți de virtuțile și principiile ce le venerăm cu onestitate și sinceritate.

120c1303127ab319e35d87ccd623716b

Frumosul nu are cum să i se acorde urâtului caracter,urâtei semnături. Dar în schimb frumosul caracter și frumoasa semnătură poate fi ispitită și câștigată de semnătura rautății ce zilnic mișună între noi.Precumși caracterul urât poate să își găsească izbânda în schimbarea spre bine.

2570e4531620b212f24b638a14376561

Săraci suntem și la fel de sărac ne e și sufletul în noi…Oameni, murim curând în propria-ne mizerie. Oare până când? Credeți că moartea vine să vă întrebe dacă ați trăit frumos și cu adevărat viața?Iar în cazul în care îi răspundem că nu am apucat să o facem, o să ne mai dea încă o șansă să ne-o trăim? Mă tem, dragii mei ca nu.

705721bb535b4522c575f663a88dce23

Haideți să învățăm să înglobăm cu sinceritate adevărata frumusețe acestei vieți în al nostru suflet și astfel să îl îmbogățim spiritual într-o manieră sănătoasă.

8d72fbdefe8359571872fb3c01c470b4

Viața nu va aștepta după niciunul,

Nici miere nu va oferi din senin la vreunul.

Nepăsarea,soarta aspru,mereu,o va răsplăti,

Consecutiv,semnăturile distruse,atent se vor plăti.

Semnătura. (autor : Emanuela Marcela)

00d977504b572f6894e6f64f770f64be

Contemporan cu vesnicia

“Nu mă-nspăimântă cerul, nici pământul; Pe unul calc, pe celălalt îl străpung;” (Vasile Voiculescu-Contemporan) Una dintre poeziile care mie îmi bucură sufletul este poezia “Contemporan” scrisă de Vasile VoiculescuIar azi am ocazia să transpun cateva gânduri în această umilă filă cu ajutorul ei. Cum să ne înspăimânte cerul și pământul pe noi niște oameni simpli??? V-ați întrebat vreodată aceasta??? d1fa36dd536544a9bd6ce250cfbb535a    b9d5ea6ca05b0afb7b431a1db4a55a32

Se pare ca iubitul nostru poet Vasile Voiculescu și-a pus un semn de întrebare asupra acestui aspect. Chiar și eu m-am întrebat în seara aceasta privind cerul care sincer m-a uimit cu splendoarea propriei simetrii perfecte și a jocului său de culori și lumină. De obicei pe oameni îi înspământă ideea morții. Cerul e pragul unde se presupune a fi raiul pe care noi ca oameni simpli de multe ori ni-l închipuim. Astfel cerul pus în această lumină a limitării sale temporale devine un element de temut,înspăimântător deoarece ne reamintește subit la fiecare pas că s-ar putea să nu devenim vrednici să îl atingem . Și totodată cerul ne raportează la valența materiei noastre care se pare că în final e trecătoare. Pământul de ce ne-ar înspământa?

Pământul nu e nimic altceva decât țărâna din care suntem creați cu atâta maiestrie . Din țărână suntem creați și în țărână ne întoarcem la finalul vieții . Asta ne spune experiența mitică. Deci in final cerul și pământul reprezintă doar simbolul efemerității noastre umane și raportarea noastră către moarte.  E trist nu???

a4efcc5659699cf21f0973e2580b17b6

Putem noi să ne învingem această frică ??? Putem noi să o transformăm într-un avantaj propriu? Da !

Putem… Pământul ca și element spațial se află jos la picioarele noastre. Pe el pășim mereu,îl bătucim cu nepăsare ca în final să ne devină casă și cavou. Cerul îl putem atinge în momentul în care ne lansăm un vis , un ideal . Cerul îl putem asimila drept o rampă de lansare a propriilor vise . Și totodată regășim acest cer în sufletul nostru,doar ca aici el e format din emoții,sentimente,stări și principii.  Așadar în ansamblu acestea nu sunt chiar într-atât de temut.

De ce ne-am teme de trup care e creat din pământ ??? Cu ce să ne facă el rău ??? Și de ce ne-am înfricoșa de cer care îl putem asocia cu sufletul fiecăruia dintre noi? Ne poate distruge el pe noi când de fapt noi suntem realizarea acțiunilor întrepătrunse de suflet,adica de cer ?

În sine natura și Dumnezeu au creat natura dupa înfățișarea noastră. Pământ ne e trupul și cer ne e sufletul…

24b73c0d8e03674693584e56a53c018a

Totul se întrepătrunde în propria-ne ființă. Dar acuma apar alte întrebări precum : De ce Dumnezeu a creat natura în așa manieră să ne reamintească la fiecare pas de efemeritatea noastră dacă în principiu suntem liberi ? E adevărat cerul și pământul ne amintesc de moartea noastră  fizică trupească . Țărâna nu poate părăsii pământul deoarece e împotriva legii gravitației . Pământul își atrage propriul său pământ,trupul nostru, oricât ne împotrivim noi. Dar sufletul nostru fiind cerul , el , e veșnic și liber. El e geamănul universului pe care îl vedem noaptea pe cerul senin. În noi strălucesc mii de stele … Se ascund mii de galaxii și se adăpostec mii de trăiri.

7bfa28c604dfc17f871c069a902118ce

Astfel nu trebuie să ne temem căci precum spun și ultimele versuri a poeziei lui Vasile Voiculescu suntem contemporani cu veșnicia prin intermediul cerului nostru interior,sufletul : “O, Doamne, sunt contemporan cu Tine/Și sunt contemporan cu Veşnicia.”

2dbefde4785137282e582902d96ea553

Depinde de noi cum ne confecționăm propria veșnicie,căci ea e oglinda faptelor ce le facem zi de zi. Dumneavoastră ce vă doriți să vă perfecționați cerul cu seninătate sau să muriți sub umbra propriei furtuni ?

Vă doriți să semănați pământului vostru,trupul, lumină interioară ? Sau vreți să muriți întunecați de prisma propriei răutăți și neștiințe ??

? bc0dbe86f3982bd3f9b3aee545001a54       c9215730217702e839bec70d757c5c6c

Cenușa norilor…

Griul e o culoare obținută prin combinarea culorii negru cu alb în proporții diferite. Câți dintre voi v-ați întrebat de ce există această culoare? Avem nevoie de ea?

Câteodată griul ne duce cu gândul la cerul care se pregătește subtil de furtună. Fiecare dintre noi poartă în suflet un cer și un soare propriu,o întreagă dimensiune a galaxiei.

48976cb39fe097e8d685c6015305a056

Câți ați simțit într-adevăr aceea galaxie zvâcnind în voi precum lava unui vulcan care se aproprie cu pași mărunți,dar repezi,să explodeze?

Sau mai bine zis ați simțit cândva că purtați în voi cerul,soarele și o galaxie proprie?

21c52273f2bafcaf157c29859b725864

Eu de foarte multe ori ajung să simt că port cu mine un întreg univers. Universul ni-l construim prin prisma propriei noastre relaționări cu virtuți precum blândețea și curajul propriu. Azi toti vorbim despre principii,dar uităm să conturăm cerul nostru interior cu razele luminoase a unui sentiment indispensabil,adică iubirea. Principiile se pierd de multe ori prin actele noastre de a arăta cu degetul semenii nostru. Principiile se pierd în cenușa creată de noi înșine cu sutele de comparații . Astfel aducem in vizor proprii nori.Iar uneori ii invocam și pe cerul celor de lângă noi…

5759aa661f0ef37e9dc2f2f7f31defce

Ce este mai frumos decât un cer senin?Sau cenușa norilor creați de noi?

Eu aș tinde să zic că cerul senin. Una e să dăruim celor ce ne înconjoară : iubire,blândețe și curaj. Și alta e să umbrim cerul persoanelor cu cenușa norilor proprii. Nu credeți ?

Undeva în adâncul meu , undeva în adâncul tău și undeva în adâncul vostru al tuturor zace o galaxiei unde înmulțim roadele blândeții noastre,cuantificăm curajul pe talerul  propriului suflet și oglindim razele iubirii noastre în orice atom și moleculă.

Haide să învățăm să devenim oamenii frumoși cu sufletul. Ce spuneți?

ba22cef7e2bb28896c82df1e17bb7604 c7d6872537dd680baffc140868d8a245

Ploaie proprie

Afară negura nopții învăluie totul în mister. Un mister ce ne pătrunde în rărunchii ființei noastre cu atâta subtilitate și finețe încât picurii ce ne udă pervazul ferestrei noastre par a fi note scăpărate pe un portativ al armoniei desăvârșite.

Voi cei de astăzi nu mai sunteți cei de ieri! Iar eu cea de acum cu siguranță nu mai sunt cea de ieri. Când stau să analizez valența temporală a cuvântului :”ieri”,pare a fi un moment îndepărtat de clipa prezentă de acum.

Oare ne putem asemăna noi ca și oameni drept picături de ploaie??? Oare ce am face de am avea rolul ploii???

V-ati întrebat vreodată așa ceva?

6a19f60e8109b95ad5aaaf28cace29b4

Noi ca oamenii suntem picături de ploaie… O ploaie a desăvârșirii propriului Creator. Noi reprezentăm note de armonie pe portativul celor ce ne înconjoară. Intensitatea și durata notelor pe care le redăm prin fiecare por al nostru oscilează între maxim și minim. Depinde doar de noi ce valoare alegem să le acordăm pentru a ne crea propria armonie… Putem fi apogeul pentru o anumită persoană din viața noastră,dar simultan și dezastrul alteia. Astfel putem deduce de la noi înșine ca maximul și minimul devin doar puncte de reper relative pentru fiecare dintre noi!!!

Avem capacitatea de a picura sufletele ce ne înconjoară cu bunăstare,dragoste și speranță. Astfel putem readuce fertilitatea spirituală fiecărei ființe cu care luăm contact cu ajutorul zâmbetului nostru.

Depinde de noi cum ne fructificăm darul de a putea lua forma ploii.

“Atunci cand ploua … cerul saruta pamantul.” – Rabindranath Tagore

Precum afirmă Rabindranath Tagore,eu vă îndemn cu sufletul să revărsăm ploaia tuturor lucrurilor frumoase și de impact asupra oamenilor ce ne înconjoară…Să lăsăm ca sufletul nostru să-și sărute tandru solul format din mulțimea persoanelor.

Ce alegeți să fiți doar oameni,sau să dați frâu ploii frumoase ce zace ascunsă în adâncul fiecaruia dintre voi???

7cfa67e868af189519e1701b040c65f4

Stihuri

Drumuri prăfuite străbat viețile agale,

Mii de stele luminează a noastră cale…

Dar e întuneric și e frig tare,

Timpul stăpânește a noastră suflare.

 

Joc de universuri luminează cerul armonios,

Iar cuvintele noastre sunt acum de prisos.

Singurătatea și liniștea domnește pe străzi,

Iar taina se ascunde-n orice zi.

 Noi,oamenii căutăm nestemate neatinse

Și neglijăm pietricele atent puse.

Labirinturi ne marchează sufletele,

Iar cicatricile ne înfrumusețează inimile.

 

Fie suntem mici ori mari…

Chiar de ne credem slabi sau tari,

Suntem protagoniști în universuri mari,

Deslușim,din sticluțe mici,esențele tari.

Deslușim,din sticluțe mici,esențele tari.

Valentin’s Day.

„Dragostea e ca spinul: nu-l simţi când intră, dar te doare când îl smulgi cu sila.” — Bogdan Petriceicu Hasdeu
hg
Această afirmaţie la început nu am putut să o înţeleg,dar acum e putin mai clară pentru mine. Nu simţim când o persoană ne fură inima şi se transformă în universul nostru dar la final când suntem nevoiţi să ne desprindem de tot ce inseamnă ea pentru noi : aceea iubire se metamorfozează în agonie.
Când trebuie să pleci e greu. Chiar dacă bagajul tău nu e unul fizic şi real,el, e unul emoţional format din amintiri şi sentimente pe care le nutreşti pentru aceea persoană de lângă de care acum eşti nevoit să te îndepărtezi. E dificil să îţi strângi la piept fiecare amintire şi sentiment , iar apoi să pleci subit. Cel care ne îndepărtează nu va întelege întru totul gustul amar şi durerea ce ne-o provoacă în suflet.
Dar astăzi e Valentin’s Day şi o să vă împărtăşesc un moment de tandreţe şi semnificaţie sentimentală.
Fiecare sărut e simbol al afecţiunii ce i-o purtăm celuilalt. Prin sărut transmitem bagajul nostru emoţional celui de lângă noi. Sărutând îi spunem că ne pasă de el/ea,îi spunem cât de mult contează faptul că ne acordă ocazia să ne fie alături. Fie ca e un sărut pe obraz,amical, fie e unul pasional unde buzele se unesc într-un joc elegant şi bine pus la punct, sărutul are un acelaşi mesaj : „ Te iubesc în felul meu şi contezi pentru mine în acest moment!” .
large
Astfel eu vă sfătuiesc cu drag pe fiecare dintre voi să le sărutaţi pe persoanele dragi vouă : mamei , tatei , bunicilor voştri sărutaţi-le mâinile care au trudit pentru voi mereu; partenerului/partenerei de viaţă sărutaţi tandru buzele printr-un joc copilăresc şi tandru în acelaşi timp ; prietenilor voştri sărutaţi-le obrazul de fiecare dată când simţiţi nevoia să le exprimaţi stima şi afecţiunea voastră…
Sărutaţi sincer şi generos fiecare persoană care contează în viaţa dumneavoastră înainte să devină prea târziu şi să fiţi nevoiţi să smulgeţi cu sila trandafirul dragostei din sufletul dumneavoastră!

Oameni dragi,iubirea….

Un citat celebru spune : “Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor. Voi, cei care știți că meritați dragostea mea, aveți grijă să nu mă ucideți.” .

bunici_grija_educatie_copii

Cu toții iubim, dăruim într-un moment al vieții căldură,bunătate. Când vom fi incapabili de a mai simți vibrația iubirii, murim…

Astăzi aleg să vă redau povestea omenilor care m-au inspirat enorm în viață. Nu știu exact ce m-a determinat să îi păstrez in suflet. Cel mai probabil iubirea pe care au avut să mi-o sădească în pământul roditor al sufletului.

Bunica mea…O femeie încântătoare, o soție devotată,o mamă extraordinară pentru tatăl meu și nu în ultimul rând un exemplu demn de urmat. Sunt sceptică în privința oamenilor, dar ea cu căldura și blândețea ce se citea pe chipul ei fermeca orice suflare a mea. Îmi amintesc cu drag de parfumul turtei dulci ce o pregătea cu atâta drag ori de câte ori putea. În tinerețea ei era o femeie de un 1.62 metri având o greutate medie cu păr șaten în al cărui onduleuri te pierdeai cu firea.Ochii ei albaștri la lumina soarelui subliniau frumusețea propriului suflet. Virtuoasă cu propriile sale principii și atentă la detaliile care  fac diferența în viață.

bunica-stie-tot

Ea m-a învățat cum să îmi exprim propriile gânduri și sentimente. Mi-a arătat ce înseamnă:dreptatea, onestitatea, iubirea adevărată fără granițe, loialitatea, credința și valența familiei. Din păcate la un moment dat inima ei a obosit să mai lupte într-o lume a răzvrătirii. Suferind de probleme cardiace și-a dat ultima suflare în luna octombrie a anului 2000 sub ochii mei, a părinților și a bunicului meu…Însă nu a plecat din această lume fără să îmi lase în dar povața iubirii sincere,loiale și adevărate.Apoi a murit cu capul în propriile mele brațe de copil alintându-mă pentru ultima dată : “Bobocel.”

Bunicul …O altă prezență impunătoare! Ochii lui îi erau verzi-albăstrui, părul șaten, înălțime de 1.75 și prezență care mereu se remarca. Lui îi plăcea să spună ca e “singur pe lume” deoarece prietenii uitau de el atunci când încetau să îl mai folosească.

A refuzat să o lase pe bunica să muncească pentru bani,argumentând că merită tot ce e mai bun și mai sfânt…De altfel o iubea ca pe ochii din cap! O poveste de dragoste a căror margini sunt greu delimitate. Era un familist convins și un bunic precum puțini se mai găsesc. Îmi aduc aminte jocul de cărti pe care mereu obișnuiam să îl jucăm mai ales după moartea bunicii mele.Mereu îmi recita fragmente din cartea sa preferata “Singur pe lume” scrisă de Hector Malot. De la el am învățat sensul de a dărui “tot ce e mai bun din tine” în concepția de a făuri o lume mai bună.

425286_487035981365286_906661532_n

El obișnuia să afirme :“Că doar cerul e limita de unde visul ți-l poți înălța.”Mi-a arătat ce însemnă să ai principii solide în viață și cum să ajungi să fi un om impetuos. Un om dintr-o bucată…
A muncit enorm la viață lui. La doar 14 ani a rămas orfan de tată cu o soră și o mamă în grijă, tatăl murindu-i în plin război. Meseria lui era șofer pe camion sau denumirea veche de atunci pe Steagul Roșu.În fiecare dimineață se trezea la ora 3 și ajungea acasă de abia pe la ora 22 .Colinda țara în lung și-n lat cu provizii, grâne sau armament. Niciodată nu se plângea, era mereu cu zâmbetul pe buze…Om al veseliei și al bunăstării sufleteşti.

După moartea bunicii trupul a început treptat să îi paralizeze.Iar în 6 ani a ajuns paralizat la pat. Pe data de 14 ianuarie 2010 a părăsit această lume,lăsându-mi drept comoară învățăturile sale și dragostea lui.

De aceea îndemnul meu e să spuneți da iubirii. Dăruiți tot ce aveți mai bun momentului prezent și persoanelor dragi vouă căci nu se știe când vom ajunge incapabili să iubim,iar atunci vom muri.

Nu uitați că adevăratele comori dăinuiesc în sufletul vostru și nu în buzunare!!! Un moment pierdut e un timp risipit,letal destinului vostru.Haideți să învățăm să fim oameni frumoși!!!

sentimenteiubire-aripi

Sa fii roman…

Românul e o valență comună pentru  locuitorii României,dar neînțeleasă de străini. România e o țară unde relieful prinde contur și unde frumusețea se reflectă prin prisma valorilor naționale.

Imnul acestei țări  în prima sa strofă reflectă urmatoarele versuri:

“Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarta,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!”

658x0_viteazul

Aceste versuri  ale compozitorului Andrei Muresean cutremură sufletul prin îndemnul deșteptării dintr-un somn profund și funebru. Asuprirea acestei țării de-a lungul timpului pare a fi cauza adâncirii țării în somn conform accepțiunii autorului Andrei Muresean :”Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!”.

Imperativul ultimelor două versuri înfățișează noua șansă a românilor de a croi un nou drum spre o noua Românie… O Românie a libertății și a spiritului întreprinzător!!! De aici observăm că soarta  oferă o nouă oportunitate spre un alt trai mai bun.

Să fie adevărat? Ce înseamnă acest trai mai bun?

Consider că acest trai trebuie să înfățișeze o țară cufundată în nădejde,iubire și adevăr. O țară unde curajul,demninatea,dreptatea și spiritul patriot dăinuie,reprezintă mediul propice conviețuirii în  cele mai bune condiții morale.

Cu toate ca am fost și poate continuăm să fim asupriți încontinuare,azi în data de 1 decembrie 2014 putem striga din toți rărunchii ființei noastre urmatoarele:
“Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri! “.

Suntem uniți sub steagul tricolor. Iar acest fapt pentru noi e o valență prestigioasă ce ne redă ocazia să simțim sângele ce se scurge prin venele oricărui român din cele patru colțuri ale țării.

Trei culori are steagul nostru : roșu,galben și albastru. Roșul simbolizează sângele vărsat de strămoșii noștri pe câmpul de luptă drept ofrandă pentru redobândirea libertății și pentru Unirea Mare a țării. Galbenul e boală,o boală ce ne-a cuprins de secole,boala asupririi…Dar tot galbenul reprezintă  bogăția spicelor de grâu ce se întind pe plaiurile mioritice române,o întreagă bogătie a unei țări frumoase. Galben e și aurul ce  străjuiește munții țării. Iar albastrul  simbolizează regalitatea. Prin venele fiecăruia dintre noi curge un sânge regal,sânge albastru. Tot albastru e corespondentului coeficientului de inteligență.Așadar putem concluziona conform steagului național că România este țara unde sângele vărsat pe câmpul de luptă cu secole în urmă formează subtil ideologia libertății. România este o țară unde galbenul e simbolul asupririi și simbolul bogăției,iar albastrul e:corespondentul inteligenței acestui neam ,corespondentul sângelui regal ce se scurge prin venele noastre și culoarea cerului senin.

Toate aceste 3 culori se reflecta în vechiul imn”Trei culori” al Țării Românești  compus de Ciprian Porumbescu precum :

“Rosu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Si-albastru-al nostru cer.”

steag-romania

Astăzi in data de 1 decembrie 2014,eu, vă îndemn cu sufletul să fim patrioți și să ne ridicăm ochii spre albastrul cer cu recunoștință pentru patria mama care ne-a crescut sub valență națională demnă de orice urmă de respect.

download

Nu uitați că nu țara e de vină pentru parcursul dezastruos al economiei naționale și al traiului mizer pe care unii dintre noi îl purtăm precum o povară. În spatele acestor teribile gânduri acuzatoare se ascund persoane care în ultimii 20-30 de ani nu au știut cum să gestioneze ideologia unei țări pe care strămoși cu sudoarea frunți lor au izbăvit-o.

Noi ridicăm recunoștință țării noastre și nu persoanelor care au distrus aproape tot!!!

Nu uitati… Noi suntem români uniți de un tricolor străbun. Azi,aici,în acest moment putem reda dorința de viață României care pare că în prezent începe să se cufunde în același somn de care nu demult a fost izbăvită.

România

Libertate

large1
Dincolo de noțiunea timpului avem atâtea să spunem. Dar tăcem cu subtilitate din diverse motive:pentru a nu răni,din frica singurătății,etc.
Fiecare cuvânt își are rezonanța lui…Vibrează in sufletul,în mintea și trupul interlocutorului nostru când îl rostim.
Azi aleg să spun :”La revedere!” multor lucruri.Mă despart de persoane care azi refuză să mai admită un simplu:”Bună ziua!”. Mă depărtez cu nostalgie de trecut,de lucruri nerezolvate,dar privesc spre o noua zi. Lepăd ceea ce până acuma mă înfricoșa și aleg să îmbrățișez schimbarea,dar mai ales curajul.
Azi sunt împăcată că libertatea e necesară într-o conviețuire armonioasă. Redau glas LIBERTĂȚII prin vibrația cuvintelor. Azi plec capul cu recunoștință tuturor factorilor ce ne cizelează caracterul. Azi și doar azi.
large2